Claudiu Lucian Ardelean si visul sau nestvilit de a cuceri lumea

Claudiu Lucian Ardelean si
visul sau nestavilit de a cuceri lumea

   A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi nu s-ar povesti,un personaj de poveste numit Claudiu Lucian Ardelean.Frumos nume avea,cam lung ce-i drept si de aceea il vom numi mai pe scurt Clau.Si Clau al nostru visa.Da.El era un mare visator.Asta ii era hobbyul de baza.Sa viseze.Visa non stop.Visa mergand pe strada.Visa cand manca.Si cand statea pe buda visa.Da.Totusi cred ca asta constituia o problema.Nu poti trai din vise.Facuse 35 de ani si el era inca cu parintii sai,fara cariera,fara servici,fara prietena,fara casa,masina si toatea celelalte de trebuinta pentru ca un om sa fie fericit in lumea asta materiala,si el inca visa.Visa sa devina mare scriitor,scriitor de talie internationala,ce mai.Scria si scria.Stransese deja cateva volume de poezii si cateva de proza.Dar cine sa i le publice?La primul sau volum de poezii l-a ajutat mama,da,ea i-a dat bani ca de obicei.Acum insa si-a dat seama si el ca nu putea mama sa i le faca pe toate.Era timpul sa faca si el ceva cu mana lui.Dar cum?
   Totul in lumea asta,sau mai precis in tara asta e bazat pe relatii.Da.Totul.Ca pe vremea lui Ceausescu.Vrei un loc de munca decent,dai spaga.Da.Cu spaga rezolvi orice oriunde si oricand.Da.Atat de corupti au ajuns toti romanii.Si pe urma ii vorbim de rau pe cei de la putere.Pai si noi suntem la fel.Suntem hapsani pe bani ca si ei.Numai bani visam ca si ei.Imi amintesc o intamplare din viata mea.Acum cativa ani a trebuit sa-i cumpar la taica-meu un televizor.Mi-a dat bani si m-am dus la Elanko impreuna cu unchiul meu din Rona de Jos,Petre il cheama,eu ii zic Petrica.Da.Si am mers acolo cu taxiul,ca era departe.Si am nimerit un taximetrist dintr-asta zgarcit si hapsan,ca astea doua calitati merg impreuna,toti oamenii bogati sunt zgarciti si hapsani,bine asta nu era,era un amarat de taximetrist,da asta isi dorea.Bani.Asta visa.Numai bani.Cand eram acolo la magazin mi-a spus urmatorul lucru:”Vezi puricii astia de pe ecran televizorului?De as avea eu atatia bani cati purici.”Da.Asa am invatat sa gandim.Dar oare cine ne-a invatat sa fim asa hapsani pe bani?Oare cine?
   Vreti sa stiti cine e de vina pentru tot ce se intampla in tara asta?Vreti sa stiti?Sau mai bine zis vreti sa aflati?Dar tineti-va bine in scaun sa nu cadeti.Si nu sariti ca fripti cand o sa va spun.Intai cititi si mai departe si vedeti ce am de spus.Pentru ca e o mafie cum n-ati mai vazut si un complot impotriva neamului romanesc cum nu gasiti nici in “Caracatita”,celebrul film cu comisarul Catani.Da.Dar sa va spun,incet,incet.Religia.Religia e de vina pentru tot.Da da nu va uitati mirati.Ortodocsii sunt de vina pentru tot.Da,ei,personal.Aia cu turbane mari si cu toiege sunt de vina.Dar intai sa va explic cum functioneza lucrurile si o sa va las pe voi sa trageti concluziile.
   Cate biserici ortodoxe aveti in orasul in care va aflati?Bine si catolicii fac acelasi lucru,dar eu o sa ma leg doar de ortodacsi pentru ca ei sunt cei mai periculosi dintre toti.Si acum o sa spun si de ce?Pentru ceea ce va invata.Va invata sa fiti umili si supusi.Va numesc robii lui Dumnezeu.Dar eu o sa intreb “Care Dumnezeu?”Carui Dumnezeu slujesc?Pentru ca dupa aparente slujesc banului.Da.Asta pare.Pentru ca eu cand vad gloata acolo adunata,toata supusa si fara pic de zambet pe buze,vad la final si doi,unul cu un lighean cu bucati de paine si altul cu alt lighean in care strange bani.Si asta cum se numeste?Oare cum?Pai in primul rand ineficienta.Cu un leu care il pui acolo poti sa-ti iei o paine,nu cateva grame.Deci in primul rand ineficienta.Pe urma e minciuna.De ce?Pentru ca painea aia nu are nici o calitate vezi doamne “vindecatoare”.Nu are.E o simpla paine.A,ca preotul a dus-o in altar si a facut rugaciuni si mai stiu eu ce ritualuri.Pai a facut.Si ce-i ca a facut?Tot prosteala se numeste intr-un final.Apropo de Rona de Jos.Ca unchiul meu e corator,sau curator,cum se numeste si ne-a povestit cum popa ia toti banii aia stransi si ii baga in buzunar ca zice:”Sunt ai mei.”Cu ce drept,nu stiu.
Eu atata vreau sa zic:”Oameni buni,treziti-va!”

   TREZITI-VA!

   Ca e mare conspiratie.Numai ca nimeni nu vede.Toata lumea e legata la ochi.Toata lumea e oarba.Fiecare isi vede numai de curtea lui.Nu-i pasa de nimeni altcineva.Egoismul a ajuns traditie la romani.Ati auzit ce-am spus.

   EGOISMUL A AJUNS TRADITIE LA ROMANI

   Da.Trist dar adevarat.Si cum s-a ajuns aici.

   “CU FRICA DE DUMNEZEU SA VA APROPIATI”

   Asa s-a ajuns.Prin religie.Prin religia ortodoxa.Prin frica oamenii au ajuns marionete.Da.Toti.Acum l-am inteles pe Grigore Lese,cantaretul de muzica populara,de o zis ca “Nu-i lumina nicari”.Pai nu-i.Ca ne-o furat-o astia.Toata.Cu propaganda lor.Dar o sa ziceti:
“Cum,dar nu-i ortodoxismul religia nationala a romanilor?”Nu-i.Cine v-a spus o asemenea tampenie.Voi credeti tot ce se spune la televizor?”Pai cum?Dar asa e.De atatia ani e religia poporului roman”.A fost candva,pe vremuri.Cand nu era atata sete de putere.Cand ortodoxismul era inca ortodoxism.Ca acum e pe cale de disparitie.Nu-l mai gasesti nici in manastiri.Nu mai e.S-a dus.Ca si toate lucrurile bune din tara asta.Toate se duc.Si noi stam speriati cu mainile in san.Da.Asta facem.Sunt curios pana cand.Pana cand cineva va lua initiativa.Si asta cand se va intampla?Cand cineva va avea curajul.Curajul sa faca ce?Revolutie?Pai ati facut una si numai ati stricat lucrurile.Era mai bine pe vremea lui Ceausescu.Era sau nu era?Intrebati batranii.Intrebati.
   Bun.Am spus multe.Cum ramane cu personajul Claudiu Lucian Ardelean,Clau.Ce facem cu el?El isi doreste cu ardoare sa cucereasca lumea,asa cum e el,visator,fara cariera si celelalte.Il veti sprijini daca va vrea sa faca ceva in tara asta frumoasa?Sau veti sta cu mana-n san ca pana acum si va veti uita cum se duce de rapa.E tara voastra,oameni buni,daca se distruge si voi veti fi distrusi.Ce veti face pe urma?Va veti muta la straini?Si va vor trata ca pe tigani.Hmm?Ce veti face?Sau va veti pune pe treaba.Va veti baga aia in toti popii si in toti conducatorii de tara si va veti vedea de ale voastre.Pentru ca asta vreau de la voi.Asta vreau.Sa fiti independenti.Eu nu voi infiinta nici un partid.Nu voi candida la nici o presedentie,pentru ca nu asa intentionez sa cuceresc lumea.De fapt nu voi face nimic.Chiar nimic.Si asta va sfatuiesc sa faceti si voi.Sa nu mai faceti nimic.Sa mergeti in natura sa va reculegeti.Lasati tot si mergeti acolo.Si veti vedea ce bine va veti simti.Da.Garantez.Aveti nevoie de luciditate.De minte clara,limpede,sa puteti gandi.Lipede.Departe de televizor si internet si zgomotul oraselor.Asta aveti nevoie acum.Uitati-va pe Youtube la mesajul meu de la parintele Arsenie Boca.O sa va dea putere si credinta adevarata.Credinta in voi.Nu in altceva.Ca de asta e vorba.Pentru ca daca iti pui credinta intr-un Dumnezeu care nu exista atunci ce se intampla?Pai ce se vede in tara asta.Aia se intampla.Oameni debusolati,dezorientati,disperati peste tot.Da.
   Bun si atunci in cine sa crezi?In nimeni.Credeti in voi si veti crede in Dumnezeul cel Adevarat.V-ati prins cum functioneaza?Asta e adevaratul crestinism.Daca crezi in tine atunci crezi in Cel Care e in tine,adica in Iisus Cristos Mantuitorul.V-ati prins sau inca e greu?E greu.Stiu ca e greu.Dar sunteti puternici.Sunteti puternici.Sunteti atat de puternici ca puteti muta muntii cu credinta voastra.Cine v-a spus asta?Eu.Adica nu eu,cum as putea eu sa fiu Iisus Criostos,e imposibil,nu?Dar daca sunt?
   “NU TE JUCA CU NOI FRATE,o sa ziceti.TE BAGI PE UN TERITORIU PERICULOS.”
   Periculos pentru cine?Pentru cine?
   Hai sa o luam logic.Stiti rugaciunea “Tatal nostru”,banuiesc ca toata lumea o stie.Si ce spune ea?Pai nici nu trebuie s-o mai citez pentru ca deja a spus totul.A spus exact ce spune titlul.Ca tu esti fiu de Dumnezeu.Da.

   ESTI FIU DE DUMNEZEU

   Nu mai are rost sa spui rugaciunea daca nu crezi in ea.Spui cuvinte fara rost.Cuvintele sunt menite doar sa-ti aminteasca.Atat.Restul e traire.Traieste aceste cuvinte.

   Traieste-le,romane!

   TRAIESTE,ROMANE!

    A sosit timpul mantuirii tale.E acum.Nicicand altcandva.Acum poti fi mantuit.Apropo de povestile popilor.Ca cica tre sa te spovedesti la ei ca sa-ti fie iertate pacatele.Si daca nu-ti sunt iertate pacatele mergi in Iad.Pai ce sa mai mergi in Iad.Ca esti deja acolo.Sclav esti,in suferinta esti,disperat esti.Ce sa mai spun?Lipseste doar cazanul cu smoala.Si o sa vina si ala de nu va treziti.ACUM!

   ACUM SA VA TREZITI!

   Uite am inceput sa recurg si eu la tehnici de hipnoza.Vedeti ca hipnoza e peste tot.Fiti atenti in supermarketuri.Sau mai bine nu mai mergeti acolo.Mai bine.Oricum toate cacaturile se vand acolo.Si noi le cumparam.Ca doar suntem hipnotizati.S-a facut reclama la televizor.V-ati prins?Mergeti la piata,oameni buni.Aveti grija de oamenii de la tara,cumparati-le produsele,asta pana ii mai aveti,pentru ca daca se duc si astia noi de la cine vom invata sa cultivam un cartofi?Pentru ca acolo se va ajunge dupa ce astia vor fura tot din tara asta.O vor lasa pustiita.Nici terenuri agricole n-o sa mai avem.Pentru ca deja sunt distruse de la pesticide si alte porcarii de ingrasaminte,de parca balegarul nu bun.E cel mai bun.Dar nu e bun pentru ei.Pentru ca e gratis.Si atunci lor cine o sa le cumpere otravurile?
   Oameni buni,vi s-a mai luat valul de pe ochi?V-ati mai trezit un pic?Pentru ca daca am reusit asta e bine.E bine.Si veti vedea ca va fi bine.Va fi bine si in tara asta.Numai aveti rabdarea.Si aveti credinta.

   AVETI CREDINTA IN VOI

   Si va fi bine.Mai mult nu mai spun.O sa inchei povestea asta mai repede decat celelalte.Asta pentru ca nu mai e poveste.Daca am reusit sa va aduc sa cititi aceste randuri e bine.Inseamna ca exista speranta.Exista speranta in mai bine.Dar depinde de voi.De fiecare dintre voi.
O sa citez o strofa din “Hora Unirii”.Asta ca sa va mai imbarbatati un pic:

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi si la durere
Unde-s doi puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!

si

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Sa-nvârtim hora frătiei
Pe pământul României!

   O sa ziceti ca vin cu chestii comuniste la voi.Ca asta e vechiul imn al Romaniei de pe vremea raposatului.Da este.Dar mai este si o poezie de Vasile Alecsandri,poet national de care am uitat.Si oare de cate am mai uitat noi romanii?Chestii faine romanesti.Acuma ascultam la posturile de radio toate tampeniile pe care industria muzicala internationala ne baga pe gat.Nu mai avem nimic.Suntem sclavi in propria noastra tara.La TVR1 s-au mai pastrat lucruri de valoare cum ar fi Teleenciclopedia.E drept ca eu nu ma mai uit la televizor de mult.In ultima vreme m-am mai uitat un pic,sa vad ce se mai misca in tara asta.Dar ce sa vad?Nu se mai misca nimic.Nu se mai misca nimic de mult.Toate merg in jos si atat.Atat.O sa ziceti ca nu va spun lucruri noi.Ca sunteti constienti de toate astea.Oare?Oare sunteti cu adevarat constienti?Pentru ca daca ati fi atunci ati face ceva.Si v-am spus.Nu de revolutie avem nevoie.Nu de violenta.

   AVEM NEVOIE DE O REVOLUTIE INTERIOARA

   Acolo avem de schimbat ceva.Ceva mai mult.Si cand se va intampla asta atunci nu vom mai avea nevoie de nimic.De nimic va spun.Nici de Basesti nici de mitropoliti cu toiege sa ne conduca.Pentru ca fiecare dintre noi va fi propriul sau conducator.Ati vazut unde am vrut sa ajung.Pentru ca multi dintre cei care citesc si vor citi aceste randuri se vor gandi ca intentionez ceva.Ca ce fac eu aici e un fel de campanie,de propaganda sau mai stiu ce chestii dintr-astea personalizate.Nu.Nu urmaresc nimic.Doar ca m-am saturat sa vad zombii peste tot.Vreau sa traiesc intr-o lume normala,intr-o lume in care toti oamenii sunt liberi,sunt liberi sa faca tot ce isi doresc.O lume in care oamenii sunt fericiti.Asta imi doresc.
   “Omul asta a luat-o razna,o sa spuneti iar.Spune-ne o solutie,ceva,daca tot crezi ca e posibil.”
   Pai v-am dat si solutia.Mai recititi.Daca reusiti sa infaptuiti acel lucru mic dar care e atat de mare si o sa va citez aici pe fratele nostru Iisus Cristos,da,e fratele nostru daca n-ati stiut,doar el ne-a dat rigaciunea “Tatal nostru”,da,dar sa dau citatul:

"Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: "Mută-te de aici acolo", şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă." (Mat.17:20)

“Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21).

“Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.”  (Ioan 12,44)

   Pe scurt,aici,in astea 3 randuri e tot referitor la credinta.Noi singuri nu putem face nimic.Si asta e problema noastre.Ca suntem singuri.Am uitat cine suntem.Am uitat de Tatal nostru.Am uiat de Mama noastra care e aceasta planeta minunata numita Pamant.Dar pentru noi romanii deocamdata Mama noastra e Romania.De care am uitat.Si nu ma pot abtine sa nu va citez aici una din poeziile pe care le-am scris,de pe volumul “Salul de Aur”:

cântare României

ţarã frumoasã
ca o mireasã
slãvitã
de cer iubitã

ţarã de eroi
care sunt în noi
veşnic cinstitã
nouã hãrãzitã

învãţaţi s-o iubiţi
bine o sã trãiţi
aţi uitat de ea
şi aveţi rãsplata

vrea o-mbrăţişare
nu mai sta sub soare
ascultã a ei chemare
trezeşte-te,popoare!

   Da.Si de aici sunteti pe cont propriu.V-am dat totul mura-n gura.Nu mai trebuie decat sa puneti in aplicare ce aveti aici.Atat.Sa puneti in aplicarea.Asta daca vreti sa fie bine.Da stiu ca vreti.Ca va cunosc.Pe fiecare dintre voi va cunosc personal.Si imi sunteti atat de dragi.Treceti numai hopul asta si sa ne vedem cu bine.
   Sa ne vedem cu bine.Pa.

  Totusi n-am terminat.Azi e 12 iulie 2013 si ingerasul m-a trezit pe la 5:30 si mi-a spus ca mai am de scris despre mine.Si eu il ascult.Da.
   Care e rostul tuturor acestor scrieri?Banuiesc ca v-ati dat seama si singuri.Stiu ca situatia pare complicata dar nu e.Toate se simplifica atunci cand fiecare dintre noi isi urmeaza ghidul interior.Probabil credeti ca sunt un fel de sfant sau mai stiu ce.Sa stiti ca nu.Nu sunt sfant deloc.Sunt un om ca voi,cu probleme de rezolvat si asa mai departe.Poate putin diferit.Vedeti voi,eu de cand ma stiu n-am suportat autoritatea,nu mi-a placut sa mi se spuna ce sa fac.Scoala de exemplu a fost un calvar pentru mine.Dar am trecut-o cumva.Si odata ce am terminat liceul,gata.Am pus punct.Am spus destul.In felul meu bineinteles.Pentru ca la vremea respectiva aveam probleme de sanatate.N-o sa intru in detalii.Daca vreti sa stiti mai multe despre viata mea cititi si cartea “Cum sa cuceresti lumea”.
   Sunt un om deschis.Nu am nimic de scuns.Asta ii spuneam si mamei mele ieri.Citez:”Sunt o carte deschisa”.Da.
   Toata lumea isi doreste sa fie important.Nu-i asa?Toti ar vrea sa fie vedete.Sa fie admirati de o lume intreaga.Inclusiv eu imi doresc asta.Dar oare de ce?Oare de ce?
Si primul lucru care imi vine in minte este urmatorul.Pentru ca vor sa primeasca.Vor sa primeasca iubire,folositi termenul apreciere daca iubire vi se pare prea mult.Asta doreste un artist,nu?Si de asemenea ii place sa daruiasca.Sa daruiasca si sa primeasca.Da.Mie imi suna a iubire.Dar sa stiti ca chestia asta se poate intampla si daca nu esti celebru.Ia incearca sa iubesti toti oamenii si vezi ce se intampla.Te vei trezi cu un val de iubire care va veni inapoi spre tine.Si stii ceva.Vei implini cu chestia asta si ce ti-a spus Iisus acum 2000 si ceva de ani."Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.Da.Stiu ca sunt cuvinte si de la cuvinte la fapte e mult.Nu e chiar atat de mult,va spun.Pentru ca toti stiti sa iubiti.Am mai spus-o asta si in alte scrieri si ma repet.

   STITI SA IUBITI

   Stiti sa iubiti.Pentru ca primul lucru pe care l-ati facut cand ati venit pe lume asta a fost.Ati iubit totul.Neconditionat.Pe urma v-au conditionat altii si iubirea aceea efervescenta s-a transformat doar intr-o pala imitatie,folosita doar la ocazii speciale.Da.Asta s-a intamplat.Dar nu e tarziu.Si nu e imposibil sa iubesti din nou.Nu e.
Si va fi frumos.Va fi frumos.Pentru ca in momentul in care te vei deschide,ca o floare,spre lume,spre tot ce te inconjoara si vei cuprinde cu iubirea ta totul,tot ce-i urat va disparea.Stiu ca vorbesc de chestii care par SF sau din povesti.Dar suntem intr-o poveste,ati uitat?Tot ce aveti de facut e sa transformati aceasta poveste minunata in realitate.Da.Dati viata acestei povesti.Aveti puterea.Aveti aceasta putere.Aveti aceasta putere de cand v-ati nascut.Numai ca ati uitat de ea.Ati uitat s-o mai folositi.
   “Si totusi cum scap de toata suferinta interioara?”va suna o intrebare.
   Pai simplu.Se va dizolva.Asta va cere timp.Dar se va dizolva.Si odata cu ea se vor dizolva si toate problemele.Vor disparea ca prin minune.Si va ramane doar un rasarit de Soare.Un vesnic rasarit de Soare.Da.Stiu ca suna cam poetic dar sa stiti ca tot ce ne inconjoara e poezie.Numai ca in tumultul nostru cotidian nu mai avem timp sa savuram frumusetea ce ne intampina la tot pasul.Da.
   Pentru ca avem lucruri mai importante de facut.Doar cine se va stresa pentru ele?Pentru ca daca te stresezi ele se si rezolva.Oare cine ne-a invatat asa?In mod sigur nu Mama Natura.E sistemul.El e de vina,bata-l vina.El ne-a educat in halul asta.De am ajuns masini.Nu mai suntem oameni.Suntem roboti.Aia nu au trairi,sentimente.Aia executa si atat.Daca esti constient de ce ti-am spus mai inainte atunci,dimineata,pe drum,inainte sa ajungi la servici,admira o floare.Te rog.Fa-o pentru mine.Si facand-o pentru mine vei vedea ca o faci pentru tine.Si cand o vei face pentru tine vei vedea ca totul se va schimba.Tot decorul din jurul tau se va schimba.Tot decorul acela sumbru in care erai obisnuit sa traiesti va prinde viata.Asta pentru ca tu ii vei da viata prin ceea ce traiesti.Da.Cand floarea din pieptul tau se va deschide atunci tot ce e in jurul tau ii va simti aroma si totul se va bucura.Totul se va bucura.
   E frumos ce scriu aici.Imi place.Si cred ca iti place si tie.Sufletul tau nu stiu daca s-a mai simtit vreodata mai bine ca acum.Ai vrea ca acest sentiment,aceasta traire sa nu se mai termine niciodata.Dragul meu prieten,ceea ce traiesti tu acum se numeste iubire.Si iti multumesc ca o traiesti.Iti multumesc.Tine-te de ea.N-o lasa.N-o mai lasa sa plece de la tine.Strange-o la piept asemeni unei fetite care isi strange ursuletul de plus.Si n-o mai lasa altul.Si cosmarul tau de pana acum se va preschimba in Paradis.
   Nu stiu daca mai am ceva de adaugat.Ah,sa nu va mai fie frica.Sa nu va mai fie frica de ce se va intampla.Va spun eu.Nu se va intampla nimic.Absolut nimic nu se poate intampla.De foame n-a murit nimeni.Nici de frig.Asta puteti vedea si la stiri.Cazurile sunt rarisime.Asa ca de ce sa va mai faceti griji?Traiti-va viata in iubire.Fiti una cu tot ce exista.Deja va vorbesc in termeni avansati dupa cum observati.Dar nu sunt avansati deloc.Sunt normal.Imi vine in minte acum o piesa de-a Silviei Dumitrescu,nu stiu de ce.”Dansul” se numeste piesa.Stiu ca mi se parea prostesca atunci cand am ascultat-o pentru prima oara in ‘89.Acum ca o ascult mi se pare faina.Lol.A facut si remix in 2012.Fain si remixul lol.
"
Cand ai anii mei esti ca flacara ce arde
Poti sa schimbi lumea de vrei
Ma misc in ritmul stelelor si zbor mereu mai sus
“

   Oare cate capodopere dintr-astea au fost compuse in anii lui Ceausescu?E timpul sa redescoperim ce am pierdut.Oameni buni,am intrat iar pe tonul national lol,am avut comori.Si materiale si spirituale.Hai sa le aducem inapoi.Hai sa le scoatem iar la lumina si sa schimbam lumea ca in piesa Silviei Dumitrescu.Acum avem Inna.N-am eu nimic cu Inna ca e fata buna,voce buna si tot.Dar mesajul.Mesajul e mai slab.Mult mai slab.Trebuie sa fii ca o flacara ce arde nu ca o moima in calduri.Nu?
   No bine.Am ajuns si la pagina 11 asa cum mi-am propus.Si inchei aici emisiunea noastra.Habar n-am ce voi mai scrie si cand voi mai scrie.Pana atunci.Sa fiti iubiti si sa iubiti.Pa.

P.S.
“
Cand esti fericit simti ca-ti cresc aripi spre Soare
Si nu poti sa stai pe loc
“
e tot din aceeasi piesa a Silviei Dumitrescu

Scufita Rosie si perisoarele de branza

Scufita Rosie si perisoarele de branza

   A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi nu s-ar povesti,un personaj de basm numit Scufita Rosie.Era de basm va spun.Cu siguranta.Pentru ca numai in basme puteai intalni o prostituata pe care s-o cheme Scufita Rosie.Si de ce ii zicea Scufita Rosie?Pentru ca avea parul rosu.Da.De aceea o “boteza” asa pestele ei.Banuiesc ca stiti ce e un peste.Nu e vorba de ala din ocean sau din rau.”Pimp” e termenul englezesc si e ala de se ocupa cu prostitutele.Ala de le guverneaza,de le trimite la “produs” si pe urma colecteaza bani de pe ele.In schimb prostituatele ce castiga?Un trai “decent” si o bataie din cand in cand atunci cand n-au produs destul.Da.
   Si actiunea povestii noastre se intampla undeva in Manhattan New York,intr-un cartier laturalnic,plin de gangsteri si bande organizate si restul stiti voi din filme,nu trebuie sa ma repet.Bun.Scufita asta Rosie a noastra era romanca.Fusese racolata impreuna cu prietena sa Cristina,nume de strada Sexy Eye,adica ochi sexi.Da.Fusese prostita stiti voi cum.Cu contract care cica e legitim.Cu lucru de munca asigurat,casa masa asa,salar de 1500 de dolari pe luna,”house cleaning”,adica menajera.Da.Si cand a ajuns la fata locului visele desarte s-au transformat in realitate.Care credeti ca a fost primul lucru care s-a intamplat cand a ajuns?Patronul,adica pestele,pe numele sau adevarat Bill Gates,da da exact ca si pe patronul de la Microsoft,poreclit Shred,adica bucata,asta pentru ca ii placea sa taie lucrurile in bucati,inclusiv corpurile umane.Da.Va dati seama pe mainile cui ajunsese.Om fara scrupule Shred asta,primul lucru isi incerca marfa.Adica ce facu?Viola fata.Pe urma pe cealalta.Da.Ii placura noile achizitii.Erau bune fetele.Bune de tot.Le boteza pe fete.Pe prima v-am spus cum o cheama,Scufita Rosie,personajul principal si eroina povestii de fata,iar pe cealalta iar v-am spus,Sexy Eye.Le lua frumos pe cele doua fete,le baga in masina,le sperie pe urma bine despre ce se va intampla daca incearca sa fuga,oricum nu aveau unde,erau ca si in mijlocul infernului fara sansa de scapare,le spuse ca le taie in bucati daca nu fac cum le spune el,le invata pe urma replicile de care au nevoie cand vor sa agate un client,replici de genul:
“Hey baby,wanna have some fun?”,adica “Gagiule,vrei sa te distrezi un pic?”.Asa.Le spuse sa nu se incurce cu dintr-aia care n-au bani sa plateasca,adica intai sa vada banii si apoi restul.Pe urma le dadu jos la un colt de strada.Am uitat sa va spun ca primisera haine.Da.primisera fuste dintr-alea scurte pana in cur,asa,bluza cu spatele gol,buricul gol si decolteu mare cat China,asa,toate hainele viu colorate,tipator,sa atraga privirile de la distanta.Primira rujuri si rimele si farduri sa fie “fresh” tot timpul si ce sa mai spunem?Ah n-am spus numele adevarat al eroinei noastre.Deci Scufita Rosie fusese initial Angela.Da.Un inger era Angela,adica Scufita Rosie.Era o fata tare buna.Dar ca toti oamenii buni la suflet de pe lumea asta lua plasa.Lua plasa va spun.Asta pentru ca dori mai mult.Nu fusese multumita de viata pe care o ducea.Angela fusese in Romania infirmiera.Lucra intr-un spital de batrani.Avusese grija de ei acolo.Dar salarul era prea mic,taxele mari si s-a saturat sa traiasca tot la limita de pe o zi pe alta si atunci se hotara sa plece in strainatate asa cum procedeaza majoritatea romanilor in ziua de astazi.Da.Cristina gasi pe internet oferta asta de lucru care suna bine,tentant.Si mai era si in America.Cine nu doreste sa vada America?Doar e tara tuturor posibilitatilor,nu?Si intr-adevar asa este.Pentru ca numai in America se putu intampla nenorocirea asta.Da.
   Deci Angela si Cristina,romance,ajunsera prostituate in New York.Puse in situatia asta trebuiau sa se descurce,nu?Doar nu era sa se omoare.Lasii se sinucid,cei care nu isi asuma responsabilitatea pentru propriile actiuni.Ai vrut America,ai America.
   Cristina era mai suparacioasa si mai emotiva din fire.Se puse pe o bordura si incepu sa planga.Angela insa era o luptatoare.Nu se dadea batuta nicioadata.Avea acea calitate in ea care putea muta si muntii.Ii spuse prietenei sale:
“O sa vezi ca trecem cu bine si peste asta.Dar mai intai trebuie sa facem ce avem de facut.Asa ca gata cu smiorcaiala si treci la produs.Ai vazut ce-a zis Shred.Daca nu implinim norma ne taie in bucati si ne da de mancare la pesti.”
   Cristina isi sterse lacrimile de la ochi,isi refacu rimelul si trecu la treaba.O limuzina alba dintr-aia lunga opri in dreptul lor.Geamul se culisa incet in jos iar dinauntru aparu un domn distins,costum alb,trabuc cubanez,ochelari negri.Vorbi.O sa scriu dialogul direct in romana.Fetele stiau fluent engleza doar erau fete educate.Angela termina medicina iar Cristina dreptul.Deci marele bogatan american vorbi:
“Nu v-am mai vazut pe aici.Sunteti noi?”
“Da,raspunse Cristina,suntem noi”
“Ati dori sa veniti cu mine?”
Cristina se uita la Angela,putin speriata.
“Ce facem,intreba in romaneste?”
“Pai mergem,spuse Angela.Ce se poate intampla mai rau?”
   Zis si facut.Cele doua fete s-au urcat in limuzina.Erau frumoase foc fetele noastre,ca toate romancele de altfel.Bogatanul nu le rezista.Nu mai vazuse asa ceva in viata lui.Asemenea frumuseti de femei.Da.Le servi amiabil cu sampanie apoi grai:
“Care va e tariful?”
“Pai 1000 de dolari pe noapte,spuse Angela cu un ton hotarat.”
“Pentru amandoua?”
“Nu,spuse din nou hotarat Angela.Pentru una singura.”
   Bogatanul statu putin pe ganduri.Pe urma raspunse:
“Accept.”
   Fetele putin surprinse,s-au uitat una la alta,au incercat sa schiteze un zambet de bucurie dar s-au abtinut.Au luat din nou tonul serios si indiferent si si-au savurat sampania.
   Bogatul,pe numele sau adevarat John Kennedy,da,exact ca pe presedintele american asasinat,era un om bun.puteti sa credeti asta?Dadusera peste un om bun.In mijlocul iadului cele doua fete gasisera un om bun.Si omul bun grai din nou:
“Vedeti voi,eu sunt un om batran.Am acum 56 de ani.Afacerile imi merg foarte bine.Am milioane de dolari in banca.Totusi nu sunt fericit.De cand a murit sotia mea acum cinci ani sunt foarte singur si nefericit.Copii nu am pentru ca sotia mea n-a putut avea copii.Acum tot incerc sa-mi gasesc o persoana decenta cu care sa imi alin singuratatea si batranetile,dar nu gasesc.De aceea din cand in cand mai angajez cate o prostituata sa-mi tina de urat.Sa stiti ca prostituatele nu sunt atat de rele cum le crede lumea.In astia cinci ani am intalnit multe si toate au fost suflete alese.Eu,la varsta mea nu mai sunt in stare sa fac prostii,stiti voi,sex si dintr-alea.Nici nu petrec sa fac betii si dintr-alea.Mai fumez cate un trabuc din cand in cand.Asta imi place sa fac.Imi mai alunga gandurile negre din cap.Deci cum v-am mai spus fetelor nu veti avea munci de facut,nu trebuie nici macar sa-mi dansati la bara sau mai stiu eu ce alte prostii dintr-alea.Vreau doar sa-mi tineti companie.Si poimaine am o sedinta importanta urmata de un dineu si am nevoie de niste prezente feminine care sa lumineze incaperea.”
   Fetele se uitau din nou una la alta si nu le venea sa creada.Intr-un final Cristina nu se mai putu abtine.Izbucni in chiote de bucurie.Ii venea sa danseze acolo in limuzina dar nu avea loc ca dadea cu capul.Angela simtea la fel.Cristina:
“Ti-am spus tu?”
“Ba eu ti-am spus ca va fi bine.”
“Ha ha ha.”
“Si cu pestele ce facem,spuse Angela.?”
“Da-l incolo.Hai sa ne distram.”
   Asta si facura.Radeau.Chiuiau.John Kennedy nu intelegea nimic din ce vorbeau fetele pentru ca era in romana,insa zambea.Fetele ii transmisera si lui starea lui de bucurie si se simtea bine.Ii spuse soferului:
“Cat timp mai avem pana la conac?”
“Doua minute,domnule.”
   In curand aveau sa ajunga in Paradis.Masina se opri in fata unei porti imense din metal cu diverse figurine pe ea.Poarta se deschise larg.Portarul din cabina portii iesise afara si saluta politicos:
“Buna seara,domnule.Bine ati revenit.”
“Bine te-am regasit,Walter.”
   Era deja ca-n filmele cu James Bond.Sau ce spun eu.In fine.Era frumos.Era frumos de tot.Parca prea frumos sa fie adevarat.Si totusi era.
   Dupa ce strabatura o alee cu brazi si statui de lei,oprira in fata conacului sau palat sau ce era,pentru ca cuvantul vila era minuscul.Aici era o fantana arteziana imensa,rotunda,cu tot felul de statuete in stil bizantin.Coborara din masina.Un alt servitor deschise usa de la intrare.Ce usa?Era poarta.Era imensa si asta.Totul era imens in locul asta de vis.Au intrat in camera de oaspeti.S-au asezat comfortabil.Un alt servitor le-a intrebat ce doresc sa serveasca.Angela a cerut un ceai,Cristina un Coca Cola.Stia ca trebuie sa se lase de cofeina dar inca ii mai placea obiceiul asta.Si cele doua fete isi savurau bauturile.Se uitau in jur cu ochi mari.Totul era superb.Numai piese de muzeu.Numai lucruri vechi,toate bine intretinute,in stare excelenta.Opere de arta.Picturi,statui.Stil baroc,bizantin.Cateva piese din Asia.Chiar si din Africa cateva.Da.John Kennedy avea o comoara.O comoara imensa.Totusi,asa cum spusese,nimic din toate astea nu-i aduceau fericirea,inclusiv banii din cont.Dar fetele erau fericite.Nici in cele mai indepartate vise ale lor nu puteau sa-si imagineze asa ceva.Totusi era real.Tot.
   In scurt timp sosi un alt servitor care le spuse:
“Camerele voastre sunt pregatite,doamnelor”
Cristina:
“O sa avem fiecare propria camera?”
“Da,doamna.”
   Amandoua incepura sa topaie de bucurie.Se prinsera de maini si incepura sa se invarta ca un titirez topaind in acelasi timp.Strigau sau cantau sau chiuiau sau nu stiu ce facea:
“Suntem in Raai!Suntem in Raai!Suntem in Rai!”
   Servitorul:
“Doamnelor,mai incet va rog.Avem opere de arta in jur.”
“Da.Ai dreptate,spuse Cristina.”
   Pe urma se repezi pe scari in sus.Angela dupa ea.Vazura de unde cobara valetul si erau foarte curioase cum aratau camerele.
Valetul:
“Doamnelor,mai incet.Va rog.”
   Kennedy,care sosise intre timp,facuse intai un rond pe la grajduri,avea cai de rasa acolo,spuse:
“Lasa-le sa se bucure.E dreptul lor.”
“Dar,domnule...”
“Lasa-le.Opere de arta sunt destule pe lumea asta.Si daca strica una o inlocuim.In schimb bucuria.Bucuria e fara de pret.”
   Fetele ajunsera sus.Dar unde erau camerele?Totul era imens.Erau multe camere.Prea multe camere.Si coridoare.Te puteai pierde acolo.Se hotarasera sa astepte valetul.El urca incet,tacticos,serios.Ca un valet adevarat.Dupa vreo 30 de secunde ajunse in dreptul lor.
“Dupa mine,doamnelor,le spuse.”
   De data asta se hotarara sa asculte.Se mai temperasera.Totusi bucuria inca era in sufletele si pe buzele lor.
   Dupa ce au mers pe un culoar lung de aproape 100 de metri au ajuns si in dreptul camerelor.Erau usa in usa.Una pe drepta,una pe stanga.Visavis,cum se spune.Sau vizavi pe romaneste.
“Care e a mea si care e a ta,spuse Cristina?”
“Pai nu stiu.Tu pe care o vrei?”
“O vreau pe cea din stanga.Imi place tapiseria aceea rosie.Si tavanul imi place.Uite ce de ingeri sunt desenati acolo.Da.Pe asta o vreau.”
   Angela intra in camera dreapta.Era o camera de o alta culoare.Daca in camera Cristinei peretii erau albastri deschis ca cerul,camera ei era rosie,un rosu pal.Patul era imens.Poate ati vazut in filme,un pat dintr-ala cu acoperis si cu perdele de jur imprejur,pentru tantari sau pentru ce sunt alea.In fine,era majestuos totul.Deasupra patului il avea pe Iisus desenat cu sfinti in jurul lui.incepea sa creada ca se afla intr-o catedrala nu intr-un palat.Da.Arhangheli,ingeri peste tot,Fecioara Maria.Era tot Cerul acolo in incaperea aceea cu ea.Si ea izbucni in plans.De bucurie bineinteles.Inca nu-si credea ochilor.Si totusi era adevarat.
   In usa aparu Cristina:
“Vino sa vezi!Vino repede!”
   Ajunsera in camera Cristinei.Cristina:
“Uite.Uite ce priveliste am la geam.”
   Era superb.Geamul dadea exact in spatele conacului.Era o plantatie imensa acolo.De tutun.De o parte si de alta a plantatiei padure.De o parte padure de brad,de cealalta de fag.In fata,orizontul.Iar la orizont un munte care nu se prea vedea.Era noapte afara.Luna era destul de plina asa ca totusi era destul de luminat.
   Camera Angelei dadea in partea din fata a castelului.Erau in aripa dreapta a acestuia.Nu se putea vedea partea centrala cu fantana arteziana,in schimb se vedeau grajdurile.Chiar se auzeau sunete de cai din cand in cand.
   Se acomodasera.Un servitor veni si le invita la cina:
“Cina e servita,doamnelor.Va rog sa ma urmati.”
   Si l-au urmat.Incet de data asta.Acuma erau mai linistite.Savurau in tacere totul.Fiecare bucatica a casei,fiecare pictura,tot.
   Lordul Kennedy ii astepata,pentru ca acesta ii era titlul.El provenea de fapt din Anglia.Se mutase ulterior in SUA,dupa ce sotia sa se imbolnavise.Doctorul ii sugera ca viata la tara,plimbarile lungi,mai ales prin padure de brazi vor imbunatati considerabil starea de sanatate a mult iubitei sale sotii.Si asta si facu avand in vedere ca avea aceasta proprietate care indeplinea toate conditiile necesare.Si intr-adevar sotia sa mai trai mult dupa ce se mutara aici.Mai trai trei ani desi medicii prezisera ca nu mai are de trait mai mult de trei luni.
Sotia lui avusese cancer,cancer uterin.Vedeti.Ea,Catherina,ca asa o chema,era foarte suparata.Isi dorise cu atata ardoare sa aiba un fiu insa oricat se rugase la Dumnezeu sa-i dea unul fusese in zadar.Se imbolnavi si muri.De suparare intr-un final.Oricat incerca sa o consoleze sotul sau nu putu:
“Draga mea,vom adopta unul.Nu te ingrijora.”
“Nu.Doresc unul al meu.unul demn de numele Kennedy.Unul care sa duca mai departe linia sangelui nostru.”
   Intr-un final muri in chinuri groaznice.Doctorii nu puteau in nici un fel sa-i curme suferinta.Nici un medicament,nici un tranchilizant nu functiona.Da.
   Sotul sau,lordul Kennedy,ramase marcat de moartea ei.O iubise mult.Acum incerca sa uite ce a fost.
   Fetele ajunsera la masa.Lordul Kennedy era deja asezat in capul mesei.Le zambi politicos si le invita cu mana sa se aseze.Unul din servitori trase un scaun pentru Cristina,altul pentru Angela.
   La cina aveau fazan in vin,trufe,scoici si caviar.Si vin de Bordeaux.Un an bun bineinteles si vechi.Fu un ospat pe cinste.Lordul Kennedy manca mai putin.Nu prea avea pofta de mancare.Fetele in schimb he he...Au bagat la greu.De toate.Da.Si-au spus politicos noapte buna.Lordul nu era intr-o dispozitie prea buna.Sinuzita il supara crancen asa ca n-a prea vorbit la masa.Nu ca ar fi nevoie de asa ceva cand mananci.Mancarea e meditatie.De aceea cand mananci e bine sa taci,sa lasi organismul sa se ocupe de treaba la care il pui.Sa revenim.
   Fetele erau in camera pe care o primise Cristina.Arhanghelul Mihail era aici prezent.Albastrul deschis e culoarea ce il reprezinta.
Fetele se uitau pe geam.Priveau cerul instelat.Erau multe stele in noaptea aceea.Fiecare dintre ele lumina cu lumina ei unica.La un moment dat Cristina intreba:
“Ok.Acum ne e bine.Totusi cat crezi ca vom sta aici?”
“Pai din punctul meu de vedere am putea pleca chiar maine dupa ce primim primii bani.Lordul nu cred ca ne va opri.Totusi n-o sa avem de ajuns.2000 de dolari sunt multi.Dar ca sa ne intoarcem acasa ne trebuie mai multi.Sa nu uitam ca toate actele noastre se afla la Shred.Fara pasapoarte nu iesim din tara.Asa ca momentan stam aici.Cat timp lordul ne tine eu zic sa stam aici.”
“Da.Sunt de acord.”
“Maine vom mai vedea ce va mai fi,spuse Angela.”
   Si mersera amandoua la culcare.
   Dimineata se trezira destul de devreme.Era vreo ora sapte.Lordul era deja plecat.Avea o treaba urgenta in Boston.Asa ca nu se asteptau sa soseasca prea repede.Fetele mancara bine si pe urma incepura sa exploreze imprejurimile.Aveau acces peste tot.Valetii fusesera instruiti sa le stea la dispozitie.Primul lucru la ordinea zilei fu vizitarea grajdurilor.Doreau sa vada caii.Da.Erau multi.Multe rase.Toti frumosi.Unii dintre ei foarte valorosi.De milioane de dolari.Angela fu captivata de unul in mod deosebit.Era un cal alb,alb ca neaua.Se apropie de el si incepu sa-l mangaie pe cap.Calul era bland,ca toti caii de altfel.Asta daca si stapanii sunt la fel.Ii placea foarte mult acest cal.Se hotara sa-l calareasca.Zis si facut.Nu mai calarise in viata ei dar isi spuse in gand:”De ce nu?”.Cel responsabil cu grajdurile era si instructor de calarie si dresor de cai.O ajuta cu multa placere.Ii spuse cum sa urce in sa,ce pozitie sa ia,cum sa tie fraiele,cum sa se comporte cu calul si asa mai departe.In doua ore invata sa calareasca.Cristina doar privi.Ea era mai fricoasa din fire.Statu pe tusa deocamdata.Desi pusese si ea ochii pe un alt cal,unul negru cu stea alba in frunte.Da.Deci Angela mergea deja lejer pe cal.Era un ocol acolo cu un diametru de vreo 200 de metri pe care il parcurgea la trap.Inca nu indraznea s-o ia la galop,sa nu cada.Nici instructorul n-a sfatuit-o.Era prea devreme.Si Angela mergand tacticoasa pe calul ei alb o intreba din mers pe Cristina:
“Nu vrei sa incerci si tu?”
“Nu nu.Astazi nu.Poate alta data.”
“Haidee!Nu-ti fie frica.”
“Nu.Inca nu.”
“Hai tu cand iti spun ca e fain.”
“Bine bine.Hai.Dar daca cad tu esti de vina.”
   Angela zambi.Instructorul scoase din grajd calul negru cu stea in frunte.Ii dadu aceleasi instructiuni si Cristinei,cu rabdare.Si ce sa mai spun,in scurt timp,mai scurt de data asta,o ora si jumatate,Cristina si Angela se plimbau in voie pe domeniul lordului Kennedy calare pe doi cai naravasi.O priveliste de poveste,nu credeti?Da.Numai intr-o poveste s-ar putea intampla asa ceva.Sau nu?Ce spuneti?Credeti ca ar fi posibil si in realitate?Eu cred ca da.Eu chiar cred ca se poate.Sunt atatea lucruri minunate ce sunt posibile locuind pe aceasta planeta si totusi noi ne multumim cu atat de putin.Asta pentru ca ne credem mici.Ne uitam la televizor si credem ca numai cei de acolo pot.Asta pentru ca sunt vedete.Dar voi credeti ca vedetele sunt cu ceva mai presus ca noi restul?Nu.Va spun ca nu.Sunt oameni ca noi.Doar ca au o viziune mai larga.Cred ca e posibil mai mult.”Nu,o sa spuneti.Ei sunt privilegiati.Au fost dintotdeauna privilegiati.Au avut noroc in viata.Dumnezeu le-a ajutat si asa au ajuns unde au ajuns.”Nu e asa,o sa va raspund.Ei au crezut.Asta au facut.Au crezut in visul lor si asa au ajuns unde au ajuns.Bine,e drept ca nu toti.Unii,sau majoritatea,au ajuns cu bani si cu relatii si cu faptul ca parintii lor i-au sponsorizat si i-au sustinut.”Ei vezi,o sa raspundeti.”Da,asa e.Aveti dreptate.Nu se prea poate altfel.Si o sa va spun de ce.N-ai nevoie de mult ca sa fii fericit.Asta v-a spus si lordul Kennedy.Totusi o sa va pun urmatoarea intrebare:”De ce isi doreste omul sa aiba atat de mult,sa aiba atat de multe posesiuni materiale daca nu-i aduc nici o fericire.Oare de ce?”
   M-a cuprins o melancolie profunda.Pentru o fractiune de secunda am avut o viziune pe care am sa incerc sa v-o impartasesc.Nu avem nevoie de nimic.Acesta e raspunsul.Orice posesiune materiala nu ne aduce fericire si ne indeparteaza de cine suntem noi cu adevarat.Suntem fiinte de lumina.Suntem fiinte de lumina coborate pe Pamant aici in mijlocul materiei,orbite temporar de densitatea in care ne scaldam.Dar intr-un final o vom trece.O vom trece va spun,vom razbate prin ea si atunci se va naste o noua dimensiune,o noua constiinta,un nou Pamant.Atunci se vor implini spusele lui Iisus:
“Imparatia Cerurilor e aproape.”
   Da.Dar sa revenim la povestea noastra.M-am cam luat dus de val.Da.Angela si Cristina se plimbau calare pe vastul teritoriu al lordului Kennedy.Angela descaleca intr-o poenita.Erau langa padurea de fag ce o vazusera de la geam.Era superb aici.Tot ce mai lipsea erau animale.Si intr-adevar erau.Au aparut bursuci,veverite,soareci de camp,chiar si o caprioara.Acuma o sa spuneti ca e prea de tot.O fac inadins.Pai nu e prea de tot.Suntem intr-o poveste,ati uitat.Aici totul e posibil.Absolut totul.Probabil ca acum e momentul sa intrebati:
“Dar cum e cu perisoarele de branza?”Si eu om sa va raspund:”Aveti rabdare,ajungem si acolo.”
   Deci suntem ca si intr-un peisaj din Bambi.Toate vietuitoarele padurii erau prin imprejurimi.Iepuri.Am uitat.Erau si iepuri.Si pasarele multe multe de tot.Fiecare ciripea in felul ei.Era un peisaj de basm.Fetele erau fericite.Inca nu le venea sa creada.Oare e adevarat?
Se pare ca e.S-au asezat frumos in iarba.Au mangaiat-o,caprioara.In apropiere se auzea susurul unui parau.Deja o sa ziceti ca exagerez.Si eu o sa raspund:”Suntem intr-o poveste.”Da.Vantul batea lin.Soarele era sus pe cer,le mangaia cu razele lui.Totul era perfect.
   Totul e perfect vreau sa spun.Iarasi ma napadeste o viziune.De ce nu locuim noi oamenii in natura,care e atat de frumoasa si ne aduce atata bucurie si in schimb ne izolam in custi de beton?V-ati pus vreodata intrebarea asta?Ia reflectati la ea.
   Si noi sa ne continuam povestea.Fetele erau in poenita.Se facu tarziu deja.Era pe seara.Instructorul sosi pe unul din cai si le conduse la castel.Fetele erau inauntru.Lordul sosise din delegatie.Le saluta prietenos.Pe urma cuvanta:
“Cum v-ati acomodat?Va place?”
“Daaa,raspunsera fetele intr-un glas.”
“Eu dupa cum vedeti nu v-am pus prea multe intrebari.Ma intereseaza mai putin detaliile personale.Mie imi place sa privesc in sufletul omului,si cum am vazut ca al vostru e pur,m-am hotarat sa va iau cu mine.Reguli nu am.Stati cat de mult doriti.V-am spus.Compania voastra mi-e de ajuns.Aici aveti banii pe prima zi,2000 de dolari,cum ne-am inteles.”
   Pe urma se retrase in camera lui.Era obosit dupa calatorie.
“Uau,ce om!Pot exista asemenea oameni?intreba Cristina.
“Se pare ca da,raspunse Angela.Se pare ca da.”
“Ce facem acum?”
“Mergem in camera si ne distram, ha ha ha.”
“Hai!”
   Aveau muzica,internet,televiziune prin cablu,tot ce si-ar putea dori.Totul la dispozitia lor.Si ele ce trebuiau sa faca?Nimic.Absolut nimic.E prea frumos ca sa fie adevarat?Nu stiu.Voi sa-mi spuneti.Pentru ca povestea se incheie aici.Lol.Da.Mare “happy end” mare.
Se poate.Totul e posibil.Totul.Absolut totul.Asta e tot ce am vrut sa va comunic.
   V-am lasat in aer.Stiu.Dar chiar nu mai am nimic de adaugat.Stiu ca ati mai fi vrut suspans ca la Hollywood.Ati fi vrut ca Shred sa se intoarca.Sa le rapeasca.Sa le bata.Sa le puna iar la produs.Ele iar sa fuga.Una din ele sa moara daca se poate pentru ca povestea sa fie mai palpitanta.Dar eu nu vreau sa fie mai palpitanta.Imi place asa cum e.Si putin imi pasa daca voua v-a placut sau nu.E treaba voastra.Daca vreti sa continuati sa aveti o viata palpitanta,n-aveti decat.Eu nu va opresc.Daca vreti violenta,suferinta,agonie,disperare etc in viata voastra n-aveti decat.Eu m-am saturat de astea.Mie imi place pacea si linistea.Atat.Si astea le gasesti numai in natura.”Atunci muta-te in natura si nu ne mai plictisi cu povestile tale”,asa o sa ziceti.Si eu n-o sa mai zic nimic.
   Am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.Pam pam.
   Ah,si sa nu ziceti iar ca v-am pacalit cu titlul.Sa stiti ca cele doua fete cand au mers in poenita au luat cu ele un cosulet in care erau perisoare de branza.Foarte de bune.Facute in Paris.Da.
   La buna vedere.Urmatoarea poveste e “Haplea si sarmalele fermecate”.N-o ratati.Nu veti regreta.Garantez.

Batman si corcodusele de aur

Batman si corcodusele de aur

   A fost odata ca niciodata un erou legendar pe nume Batman.El locuia in Gotham City,adica orasul Gotham.Intr-o zi insa Batman al nostru se trezi cu o problema.Nu avea corcoduse.De multa vreme isi dorea.Avea de toate.Numai corcoduse nu avea.La ei nu cresteau asa ceva.Auzise el de corcoduse de pe internet.Stia ca cresc intr-un taram indepartat.Totusi nu era de ajuns sa stie despre ele.Isi dorea cu ardoare sa le manance,sa le guste,stiti voi,asa.Bun.Si Batman al nostru se scula de dimineata pregatit sa mearga in marea expeditie.Se spala pe fata,isi manca micul dejun adus de fidelul sau prieten si servitor.Pe urma se cobora in grota lui subterana,stiti voi,doar ati vazut filmele,asa,si se urca in Batman mobil,masina lui aia misto,asa,si pleca la drum in tromba cu 150 la ora.Ah ce spun eu 150.Cu 150 a pornit de pe loc.Cu 300 de km pe ora,ca asta era viteza lui favorita,asa.Si dupa ce a ajuns la vreo 10 km de oras si-a dat seama ca a uitat ceva.Si-a uitat manusile acasa.Cum sa plece el la drum fara manusi?Da daca ii intra o aschie in deget?E posibil sa se intample asta.Doar calatoria va fi lunga,nu?Bun.Zis si facut.Batman se intoarse acasa,tot cu 300 la ora.Servitorul sau favorit il astepta deja la usa garajului,grotei mai bine zis.Batman trecu pe langa el si le lua din mers,cu 300 la ora bineinteles,facu o intoarcere spectaculoasa de 180 de grade si porni din nou la drum.
   Soarele era sus pe cer,ii batea in fata.Batman isi puse ochelarii de soare cu senzori in infrarosu,asa,si gonind pe autostrada cu 500 la ora,ca asta era viteza maxima a Batman mobilului,iarasi ii aparu in cap o problema.Era departe taramul asta si nu ajungea destul de repede.Se opri in loc.Apasa puternic pe frane si in 3 secunde ajunsese de la 500 la ora la zero.Bun.Ce e de facut?Batman nu era satisfacut.Nu-i placea.Ce sa-i faci?Era Batman.La el toate trebuiau sa fie perfecte.Si stand asa cu mainile pe volanul masinii sale,batand usor cu degetul mare de la mana dreapta,ii veni o idee.O alta idee.Ce-ar fi sa mearga in expeditie cu Batman zburatorul,ca nu-i stiu denumirea in engleza.E vorba de chestia aia cu care zboara el.Stiti voi.Tot din film.Asa,si Batman apela la vasta tehnologie de care dispunea,din nou.Spun din nou pentru ca el fara tehnologie nu putea trai.Tehnologia era viata lui.Fara tehnologie n-ar exista Batman.Batman e tehnologia insasi,culmea tehnologiei pe Pamant.Bun.Sa revenim.
   Batman activa radarul masinii sale.Pe urma apasa un buton rosu si ce credeti ca se intampla?Pe ecranul radarului sau aparu un punct rosu.El,sau mai precis masina sa,era un punct verde.Si punctul rosu incepu sa se apropie de punctul verde.In decurs de cateva minute desupra lui ce credeti ca aparu,sau mai precis sosi.Batman zburatorul,bineinteles.Ateriza usor langa Batman mobil.Batman se urca in Batman zburator.Ce sa faca acum cu Batman mobilul?Dar daca avea nevoie de el in expeditie?Statu si se gandi putin.Dupa 5 minute de gandire se hotara sa ia cu el si Batman mobilul.Il seta pe mod automat de condus,ii seta o destinatie si isi lua zborul cu Batman zburatorul.Era evident ca Batman mobilul avea sa ajunga cu mult mai tarziu la destinatie dar era in regula.O sa-l astepte.Asa.Si cum va spuneam Batman zbura cu Batman zburatorul.Dar unde zbura?Zbura spre alt punct de pe radar bineinteles.Batman lua coordonatele corcoduselor ce le gasi pe internet si le introduse in GPS-ul zburatorului sau,sau ma rog,cum i-o fi zicand,probabil Batman GPS.Asa.Si Batman zbura fericit spre destinatia sa.
    Norii erau albi si pufosi.Batman zbura spulberandu-i prin ei cu viteza de 1500 de km pe ora.Da.Era mult mai rapid Batman zburatorul.Mult mai rapid.Si mergea pe calea aerului ceea ce inseamna ca nu depindea de autostrazi.Putea sa ia ce ruta dorea.Da.Dar lui ii placea sa mearga tot timpul gidat de GPS,era mult mai simplu.Statea si fluiera.Nu trebuia sa se streseze.Da.Bun.Si Batman zbura fluierand,cu mainile dupa ceafa,cu picioarele incrucisate pe bordul zburatorului sau cand ce credeti ca s-a intamplat?In fata lui aparu un munte.Batman se uita bine,se freca la ochi.Da.In fata lui era un munte.Si Batman zburatorul sau se indrepta direct spre el.Batman panicat sari in picioare,deconecta rapid pilotul automat,trase de maneta care carmuia vehiculul cat putu in jos,pentru ca zburatorul sa ia altitudine,pentru ca nu mai era timp sa vireze,asa,si ce credeti ca s-a intamplat?Credeti ca a reusit?Nu.Fireste ca nu.Impact total.Batman?Ce credeti ca s-a intamplat cu el?A murit?Nu.Fireste ca nu.Batman e nemuritor,nu stiati?Exact cu o fractiune de secunda inainte de coleziune,scaunul i se ejecta.Tehnologia il salva inca o data.Ah,si ce salvare miraculoasa.Batman respira usurat.Scaunul ii ateriza incet pe pamant.Batman era multumit.Nu murise.Si cand crezu ca pericolul trecuse ce credeti ca se intampla?La orizont aparu Batman mobilul.Batman era multumit.Chiar zambi.Nu avea sa ajunga pe jos la destinatie.Da.Era bine.Insa,stand asa comfortabil in scaunul ejectat al zburatorului,in mintea lui aparu o dilema.Unde se indrepta Batman mobilul?Isi aduse aminte ca il seta la aceleasi coordonate ca si zburatorul.Asta inseamna ca avea aceeasi traiectorie.Asta insemna ca se indrepta spre acelasi munte!!!Problema!!!Problema!!!Batman privea neputincios cum Batman mobilul sau,minunatul sau Batman mobil,nepretuitul sau Batman mobil se indrepta spre un perete abrupt si inalt de vreo 1500 de metri.Da.Batman statea neputincios.Neputincios pentru ca n-avea cum sa ajunga in interiorul masinii si sa deconecteze pilotul automat.Batman isi rodea unghiile,de ciuda.Batman isi rodea unghiile de ciuda.Dar cum era asta posibil?Nu trebuia sa aiba manusi pe maini?Nu se intoarse dupa ele?Nu le lua personal de la servitorul lui credincios?Nu.Le lua.Dar uita sa si le puna.Da.Tragic.Batman fara manusi de Batman.Era strigator la cer.Asa ceva nu se putea intampla.Batman era terminat.Dezamagit.La capatul puterilor.Suferea ingrozitor.Plangea.Plangea in hohote.El Batman era neputincios pentru prima data in viata sa.Se pravali la pamant si cu lacrimi in ochi implora cerul.Si in acel moment ce credeti ca se intampla.Batman mobilul se opri langa Batman.Geamul fumuriu se culisa incet in jos si cine credeti ca aparu in lumina zorilor.Servitorul sau credincios.Da.El personal.Dar cum facu asta.Pai sa nu uitam ca el,servitorul,detinea toate secretele lui Batman.Toate.Fara el Batman nu exista.Si asta realiza si Batman.Ii multumi cu lacrimi in ochi.Si le sterse rapid bineinteles,cum putea Batman sa planga?Doar era cel mai mare erou al tuturor timpurilor,nu?Inca era.
   Servitorul sau se dadu jos din masina.Batman intreba:
“Cum ai facut asta?”
“Simplu,maestre.V-am monitorizat tot timpul de acasa.Am vazut tot.Cand Batman zburatorul s-a prabusit,am dezactivat de la distanta pilotul automat al Batman mobilului.”
“Bine,bine,dar cum ai ajuns si tu aici?”
“Pai stapane,ati uitat ca principiul termodinamicii ne spune ca daca punem apa in doua vase comunicante atunci nivelul din cele doua vase este acelasi?”
“Ha?Hi?Ce-ai spus acolo ca nu te inteleg?Mai explica-mi o data.Pe-ntelesul meu de data asta.”
“Pai stapane,daca ai un semnal pe ecranul Batman mobilului,atunci ai un semnal si pe ecranul ceasului de la manusile care au ramas la mine.”
“Mama lor de manusi!Ele sunt de vina!Aaaah!Deci nu le-am luat...”
“Pai bineinteles ca nu le-ati luat.Cum puteati sa le luati la o viteza de 300 de km pe ora?Asta numai daca erati vultur.Da.Un vultur in picaj atinge cam aceeasi viteza,daca nu mai mare,si niciodata nu isi rateaza prada.Da.Aia da precizie.Dumneavoastra insa...Mmmh.Mmmh(se apuca sa tuseasca prefacandu-se).Dumneavoastra insa...aveti nevoie de tehnologie mai avansata.Propun sa scanam un vultur si sa-i copiem comportamentele.Sa inventam un sistem de viziune,ochelari ceva,care sa va dea viziunea vulturului.Ce spun eu aici?Sa depaseasca viziunea vulturului.”
“Da,ai dreptate,servitorul meu credincios,dar mai intai trebuie sa gasesc corcodusele alea blestemate.Si pe urma avem tot timpul din lume sa cercetam vulturii.Da.Asa vom face.Intre timp tu intoarce-te acasa pe jos.Da.Imi pare foarte rau ca trebuie sa mergi 150 de km pe jos,prin desert,pe arsita asta,dar eu,Batman,trebuie sa-mi implinesc misiunea.Sa gasesc corcodusele de aur.Da.Te salut,prieten credincios.Ne mai vedem cand ne vedem.”
   Si Batman demara iar in tromba cu 150 de km la ora.Intra rapid pe autostrada sa poata ajunge din nou la 500 de km la ora.Da.Era grabit.Era grabit Batman.Intotdeauna era grabit.Ii placea viteza.Ii placea viteza la nebunie.Da.Nu avea rabdare.Nu avea rabdare deloc.Ce sa priveasca el un asfintit de soare cand putea in timpul acela sa arda 100 de litri de benzina cu Batman mobilul sau.Da.Asta ii placea.
   Si mergand asa Batman cu 500 de km la ora pe autostrada incepu sa-i palpaie un bec rosu.Alt bec rosu.Acul rezervorului cu benzina era aproape pe zero.Batman incetini.Stia ca daca ruleaza numai cu 140 de km la ora consumul de benzina se injumatateste.Deci putea sa parcurga o distanta de doua ori mai mare daca mergea constant cu aceasta viteza.Totusi,in scurt timp,adica dupa exact 3 minute,se intampla si inevitabilul.Masina ramase fara combustibil.Batman se dadu jos din ea si ca orice sofer infuriat ii trase una in roata stanga fata.Da.Batman era iar la capatul puterilor.Iarasi suferea.Iarasi implora cerul pentru o minune.Si minunea bineinteles ca se intampla.Doar era Batman,cel mai mare erou al tuturor timpurilor.Cum era el sa se impotmoleasca tocmai aici?Doar gloria il astepta la sfarsitul calatoriei.Sa revenim.
   Ce credeti ca se intampla?La orizont aparu cine altul decat umilul si credinciosul sau servitor,cel mai bun prieten al sau,care niciodata nu-l lasa la greu.Da.Aparu din nou.Batman,cu lacrimi in ochi,iar,se grabi sa-l intampine.
“Ce-i cu tine aici?Cum ai ajuns?”
“Manusile,stapane.Manusile.Iar le-ati uitat la mine.”
“Ooof!Mamaliga lor de manusi!Ele sunt de vina!Ele sunt de vina intotdeauna.”
“Da,maestre.Ele sunt de vina.Am venit pe jos sa vi le returnez.Poate o sa aveti nevoie de ele.M-am ghidat dupa cadranul de pe...”
Batman il intrerupse:
“Da.Da.Cadranul.Ok.Mersi ca ai venit sa mi le aduci.Acum intoarce-te acasa.Nu mai am nevoie de tine.Deocamdata.Sper.Da.Du-te,prietene.”
   Si servitorul sau credincios disparu iar la orizont.Batman se urca in Batman mobil,de data aceasta cu manusile pe maini,apasa butonul de pornire.Masina nu porni.Pe urma isi aduse aminte.Ramase fara benzina.Batman se dadu iar jos din Batman mobil,mai dadu un picior in roata stanga fata a masinii.Si ce credeti ca facu?Implora iar cerul.Iarasi planse,cu lacrimi de crocodil.Si?
   Si minunea se intampla ca de obicei.Cine credeti ca aparu iarasi la orizont?Servitorul sau fidel.Cu doua canistre de benzina,bineinteles,una in stanga si una in dreapta.Batman uimit din nou intreba:
“Cum ai stiut iar?Cum ai facut?De unde ai benzina?”
“Pai stapane,era o benzinarie la 1 km de dumneavoastra.Ati trecut fara sa o vedeti.Va dati seama...la 500 de km la ora...Si fara ochelari de vultur...”
“Lasa...Lasa asta.Detalii.Detalii.De unde ai stiut ca nu mai aveam benzina?”
“Pai,maestre.Cand ne-am despartit si v-am predat masina personal,m-am uitat si la acul indicatorului pentru benzina si am calculat matematic cu precizie si locul unde veti ramane in pana...”
Batman il intrerupse iar:
“Da.Da.Da.Detalii tehnice.Totusi cum ai ajuns asa de repede si exact cand aveam nevoie?”
“Pai maestre,e simplu.Am la mine covorul magic al lui Aladin.L-am desfasurat,m-am urcat pe el si iata-ma.”
“Da.Da.Da.Lasa prostiile.Unde e covorul?Aaah!!!Lasa sotiile si spune-mi cum ai ajuns.”
“Maestre,eu nu sunt cine credeti ca sunt.Stiti,eu vin din alte taramuri.Vin din niste taramuri in care minunile,asa cum le numiti dumneavoastra,exista.”
“Adica?”
“Adica m-am teleportat.M-am teleportat direct la benzinarie,am cumparat cele doua canistre cu benzina si pe urma am venit pe jos cu ele ca sa nu intrati la banuieli.”
“Si zici ca te-ai teleportat fara tehnologie,ai?Nu te cred.Mie imi trebuie ceva palpabil,dovada.Dovedeste!Ia,ia teleporteaza-te!Sa te vad!”
Si servitorul se teleporta.Fara tehnologie.La 2 metri in spatele lui Batman.Batman:
“Uaaaau!Cum ai facut asta?”
“Simplu.Prin intentie.Mi-am pus in minte sa ma teleportez cu doi metri in spatele dumneavoastra si asta s-a intamplat.”
“Uaaau!Ce sa mai zic?Esti tare de tot.Uaaau!Ce servitor bengos am!Yes.Yes.Yes.”,si facu semnul caracteristic,pe urma zise:
“Trebuie sa ma inveti si pe mine jmecheria asta.De stiam de treaba asta pai ma teleportam direct la corcoduse si le mancam.Da.Si ia zii,cum e cu teleportarea asta?”
“Pai tocmai v-am spus.Doriti sa ma repet?”
“Repeta-te!”
“Pai,cum v-am mai spus.Prin intentie,mi-am pus in minte sa ma teleportez cu 2 metri in spate...”
Batman iar il intrerupse:
“Esti un mincinos!Nu te cred!Eu de ce nu pot?”
“Pai ati incercat macar?”
“Sa incerc zici,ai?Hai sa incerc.”
Batman incepu sa-si repete in gand,asemeni lui Neo cand a incercat saritura de pe un bloc pe altul:
“Ma teleportez cu 2 metri in spatele servitorului meu.ma teleportez cu 2 metri in spatele servitorului meu.MA TELEPORTEZ CU 2 METRI IN SPATELE SERVITORULUI MEU!!!”
   Nu se intampla nimic.Batman era dezamagit.Era furios de data asta.Cum putea servitorul lui sa fie mai bun ca el?Cum de servitorul putea si Batman nu?Ei intrebarea asta sa v-o puneti si voi,dragi ascultatori,pentru ca e secretul din spatele tuturor secretelor.De ce cel umil poate si cel ingamfat nu?De ce cei saraci cu duhul vor intra in Imparatia Cerurilor si cei bogati nu?De ce?Simplu.Pentru ca nu au nimic de pierdut...Dar sa revenim la oile noastre.Povestea cu Batman si corcodusele de aur nu se termina aici!Ea continua.
   Batman era dezamagit.Parca asta spuneam.Era si furios pe deasupra.Nu-i iesea teleportarea.Batman renunta la questul lui de a gasi corcodusele de aur.Batman trebuia sa descopere secretul teleportarii de la scumpul si pretiosul sau servitor si compatriot,asa,si pe urma,cu noua sa tehnologie,cu noul sau aparat de teleportare sa se teleporteze la destinatia mult visata,locul unde se afla corcodusele de aur.
   Batman se intoarse inapoi la baza sa secreta si timp de 3 ani,6 luni si 4 zile il studie pe servitorul sau.Il scana in toate felurile posibile.Il puse sa se teleporteze de mii de ori dintr-un loc in altul.Totusi nu intelegea.Nu intelegea cum se intampla minunea.Pentru ca pentru el era o minune.Da.Batman era la capatul rabdarii.Nu mai intelegea nimic.Tehnologia nu-l mai ajuta cu nimic.Si atunci,intr-un moment de abandonare totala,adica atunci cand nici un gand nu-i mai trecu prin minte,gasi solutia.Si solutia era una simpla.Una la care nu se gandi niciodata.Niciodata.Acum in schimb era in mintea lui.Si asta cand nu se mai astepta la nimic.La nimic.Pur si simplu privea in gol,o musca se aseza pe consola marelui si puternicului computer pe care il detinea.Si in acel moment de claritate,cand musca isi lua zborul,ii veni ideea.Si care era acea idee?Sa-l trimita pe servitorul sau sa se teleporteze in locul lui la destinatie si sa-i culeaga niste corcoduse de aur si pe urma sa i le aduca?...Nu.Era o alta idee.Una unica.Si care era aceea?Sa renunte.Sa renunte la mofturi.Si daca ar fi mancat corcodusele de aur ce mare minune s-ar fi intamplat?Ar fi putut pe urma sa se teleporteze ca si fidelul sau servitor?Nu.Si-a dat seama ca nu se putea intampla asa ceva.Si atunci?Cum e cu Batman si corcodusele de aur?Se termina povestea aici?Ce dezamagire.Batman n-a ajuns sa manance corcoduse de aur.Da.Itr-adevar.Batman n-a ajuns sa manance corcoduse de aur.Aici nu suntem la Hollywood unde totul e posibil.Suntem aici,pe planeta Pamant,o planeta frumoasa de altfel,locuita de 7 miliarde de Batmani.Da da.7 miliarde de Batmani s-au facut si sunt in crestere.Da.Acuma cum e cu servitorul lui Batman?Asta e numai unul?Nu.Bineinteles ca nu.Sunt mai multi.Si sunt in crestere si ei.Da.Si ne invata lucruri minunate.Minunate va spun.Mult mai minunate ca stirile de la televizor care sunt depasite oricum.Nu-si mai au rostul.Numai sperie lumea si creaza Batmani.Da da.Asta fac.Dar daca noi ne vom trezi din somnul asta in care suntem de mult si in care visam si ne credem Batman,atunci va fi frumos.Va spun ca va fi frumos.Ce mai tura vura,va garantez ca va fi frumos.Foarte frumos.Chiar minunat.Minunat.Da.
   Si am incalecat pe o sa.Si v-am spus povestea asa.Si Batman si servitorul sau au trait fericiti pana la adanci batraneti.Pai nu asa ati vrut sa se termine povestea?Cu happyend.Hmm?Nu asa.
   Nu asa.Bineinteles ca nu asa.Cum sa se termine o poveste asa de frumoasa in halul asta?Nu se poate.Si atunci revenim...
   Batman renunta la visul sau de a manca corcoduse de aur.Se intoarse la viata lui obisnuita,mai prinse niste raufacatori si ii preda politiei,salva orasul Gotham de vreo 2 ori,ce 2 ori,5 ori de la distrugere.Asa si Batman al nostru tot era nefericit.Crezu numai ca renunta la visul sau cu corcodusele de aur.De fapt nu renuntase.Numai amanase.Amanase pe mai tarziu.Cum se poate ca lui Batman sa nu i se implineasca o dorinta?Se poate asa ceva?Nu se poate.Si atunci?Cum va face?Va scoate din garaj calul nazdravan,ii va da jaratic si pe urma va zbura la corcoduse.Nu.Nu.Nu.Asta parca era in alta poveste.Una cu Fat Frumos.Da.Asta era.Dar aici suntem in secolul 21 si aici erou e Batman.Da.El e eroul nu Fat Frumos.Si cum ar putea el Batman sa zboare cu calul fermecat?Nu.Nu.Nu se potriveste.Atunci?Ce va inventa Batman?Ce va inventa oare?Teleportarea nu i-a reusit.Atunci va face altceva.Ce?O racheta?Nu.Un OZN?Auzise de astea.Dar nu nu nu.Batman trebuie sa fie Batman.El trebuie sa fie original.Si astfel se nascu Batman of the Future,adica Batman din viitor.Da.Batman isi puse reactoare de racheta,in miniatura reactoarele bineinteles,cu ultima tehnologie disponibila,cu consum minim de combustibil si asa,da.Asa se nascu Batman al viitorului,cu costum zburator.Veti zice:”Da asta nu-i Ironman?”.Nu.E Batman al viitorului.Doar are costum de Batman.E costum de Batman cu reactoare.Cum sa fie Ironman?Da.
   Si Batman era fericit.Noul costum ii functiona de minune.Putea sa faca tot felul de intoarceri spectaculose in aer cu el,asemeni unui avion de vanatoare american sau rusesc sau european,nu are importanta.Totusi Batman avea mult mai multa mobilitate cu costumul sau.Intrecea orice avion de vanatoare.Si la viteza.Si la manevrabilitate.Da.Era culmea performantei ca de obicei.Da.
   Sa revenim.Batman porni cu noul sau costum in cautarea corcoduselor de aur.Seta in memoria computerului sau,adica a costumului sau,noile coordonate,sau mai precis vechile coordonate la care se aflau corcodusele si porni reactoarele.Activa pilotul automat.Viteza noului costum era de maxim 2500 de km la ora.Si Batman cu 2500 de km la ora ce credeti ca facu?Se indrepta din nou spre acelasi munte spre care mersesera si Batman zburatorul si Batman mobilul.Da.Dar de data asta Batman fusese precaut.Ati crezut ca s-a lovit din nou de munte.Nu.Cum se poate ca Batman sa comita din nou aceeasi greseala?Nu.Va inselati.Batman nu comite de doua ori aceeasi gresala.Batman invata din greseli.El se adapteaza.El stie.Si de data asta ce a facut?Cand a ajuns in dreptul muntelui a activat tunurile laser,doua avea,si a facut o gaura,un tunel mai bine zis,pana in partea cealalta a muntelui si astfel Marele Batman a reusit sa treaca de imensul obstacol ce statea in calea fericirii sale,adica in calea gasirii miraculoaselor corcoduse de aur care inca credea ca il vor ajuta sa ajunga ca si servitorul sau,adica sa se teleporteze.Da.Asta trebuia sa fie.Nu mai mancase corcoduse si daca va manca atunci cu siguranta se va teleporta.Da.
   Batman trecuse de munte si se afla pe traiectoria corecta catre locul unde se gaseau corcodusele de aur.Mai avea exact 2 minute si 36 de secunde pana la destinatie.Asa ii aproxima computerul de bord.Da.Batman radia de fericire.Se afla mai aproape ca niciodata de implinirea celui mai arzator vis al sau,acela de a manca corcoduse de aur.Ajunse si la destinatie.Isi ridica vizorul de pe ochi.In fata lui era un corcodus.Era un corcodus oarecare cu corcoduse normale.Ati auzit voi de corcoduse de aur?Eu nu.In povesti poate...Nici acolo.Da.Si Batman se indrepta spre corcodusul magic,lua tacticos o corcodusa,o mesteca bine.Ii placu gustul.Vazand ca sunt atat de bune,Batman manca mai multe.De fapt Batman manca corcoduse pana nu mai putu.Pana il duru burta mai precis.El totusi inca spera intr-un miracol:
“Da.Trebuie sa astept pana isi fac efectul corcodusele.Mai precis pana se digera.Pana se digera bine,pana intra pe urma in intestine si pe urma in sistemul sanguin.Doar atunci se va vedea efectul.Da.”
   Si voi?Ce efect credeti voi ca au avut corcodusele de “aur” asupra lui Batman?Nici unul va spun.Ma rog.Nici unul pe care se astepta el sa aiba.Va dati seama ca tot nu s-a teleportat.Oricat a incercat el cu mintea,oricat a repetat in mintea lui:”Ma teleportez cu 2 metri in spatele corcodusului.”Nu.N-a mers.De ce n-a mers?Pentru ca n-a crezut.N-a crezut nici macar pentru o fractiune de secunda ca se poate teleporta.El repeta doar cuvintele ce i le spuse servitorul sau.
Si Batman,dezamagit,din nou,implora iarasi cerul pentru o minune.Spuse cu glas tare:
“Doamne al tehnologiei,ajuta-ma sa ma teleportez,ca singur nu pot.”
   Insa Dumnezeul tehnologiei refuza sa-i raspunda.In schimb aparu servitorul sau,prin teleportare,bineinteles,si ii spuse:
“Stapane,daca nu gasiti in 2 minute si 36 de secunde o toaleta,riscati sa stricati,mai precis,sa scurtcircuitati noul costum,pentru ca urmeaza sa aveti o diaree.”
   Batman va dati seama ca nu avea timp sa mai ajunga la o toaleta.Erau in mijlocul nimanui.Cea mai apropiata toaleta era probabil la vreo doua ore de zburat si cu miraculosul sau costum.Si atunci Batman ce facu?Isi dadu jos chilotii de Batman,isi deschise usita de la pantaloni si merse in spatele unui tufis si isi facu treburile.Da.Dupa aproape 30 de minute de scremut crunt si de dureri interminabile de intestine,Batman isi termina treaba.Servitorul sau fidel ii intinse prin tufa o rola de hartie igienica pe care bineinteles ca o adusese de acasa stiind necesitatile urgente ale lui Batman,da.Batman termina de sters poponetul.Trase si un vant puternic.Nu in piept.Se flatula.Asa.Avu o flatulatie profunda.Pe urma,foarte serios cuvanta:
“Scumpul meu servitor,iti multumesc pentru toata grija ce mi-o porti.Totusi data viitoare te rog sa-mi aduci Batman stergatorul de fund,pentru ca nu e demn de marele Batman sa se stearga la fund cu hartie igienica.Mai ales ca mi-ai adus si dintr-aia neparfumata.Da.”
   Servitorul sau zambi profund si ii vorbi:
“Stapane,oricat as incerca sa te satisfac o fac pe degeaba.Pe tine nimic nu te multumeste.Atunci eu,umilul tau servitor,renunt la calitatea mea de serv al tau si imi proclam libertatea.Da.De astazi voi fi liber.Ca si tine de altfel.Ramai cu bine.Si,un ultim sfat.Iesi din rahat.Pe bune spun.Iesi.Uite!Ai calcat in el.”
   Servitorul,sau mai precis acum,omul liber,se indeparta de Batman si il lasa sa-si planga de mila.Pentru ca asta era singurul lucru pe care stia sa-l faca atunci cand bucta cu ceva.Da.Batman nu mai era Batman.Era un simplu om,patetic,plangand,mirosind a cacat si?
Mai vreti sa stiti mai departe?Batman a murit.Da.A murit.A murit in amaraciunea lui,in neputinta lui,in disperarea lui,in agonia lui,in tristetea lui.A murit.Batman s-a dus.Nu mai e.Si numele i-a fost uitat.
Toti au uitat ca a existat vreodata.
   Omul liber in schimb a trait mult si bine.Daca bine imi amintesc traieste si astazi.Si cine stie cat o sa mai traiasca.Asta pentru ca ...nu mai are griji.Pam pam.

Fat Frumos si Hrley Davidsonul Zburator

Fat Frumos si Harley Davidsonul zburator

   A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi nu s-ar povesti,a fost un personaj pe nume Fat Frumos.Personaj de basm era el,dar traia ca si noi in lumea civilizata.Era un Fat Frumos al timpurilor noastre,mai pe scurt.Sau mai pe inteles.Da.Si Fat Frumos asta visa sa devina Brad Pitt.Da.Asta isi dorea el.Nu tu Ilene Cosanzene,nu tu lupte cu zmei si balauri.El vroia sa ajunga Mare actor la Hollywood.Da.Asta dorea sa fie cariera lui.Isi spunea:
“Daca ajung celebru,nu voi mai avea nevoie de nimic.Lumea va fi la picioarele mele.Cu bani voi putea cumpara orice.Orice.”
   Zis si facut.Fat Frumos asta al nostru era de pe la noi,adica era roman.Si el dorea sa ajunga la Hollywood.Da.Era sarac lipit,dar el avea visuri mari.Era sigur ca ele,visele,se vor implini.Da.Mare figura Fat Frumos asta al nostru.Dar sa revenim.
   Avea in pusculita stransi 21 de lei fix.Ii facuse din reciclarea fierului vechi.Deci v-ati dat seama.Fat Frumos al nostru era tigan.Si manelist pe deasupra.Dar asta nu are nimic a face cu povestea noastra.Noi nu facem aici discriminari.Nici nu insinuam nimic.
   Fat Frumos tigan porni cu 21 de lei in buzunar in cautarea fericirii sale.Merse el ce merse pana ce nu mai putu de picioare.Asta fiind 2 km,nu mai mult.Atata il tinura picioarele,ca nu avea antrenament.El,Fat Frumos al nostru mai mult statea.Era cersetor.Statea pe la colturi si isi spunea poezia:
“Da si mie 3 lei.Da si mie 3 lei.Da si mie 3 lei...”
   Ca la “In puii mei” a lui Bendeac.Deci Fat Frumos era cersetor.Astia 21 de lei ii facu intr-o zi.Nu umbla el cu carutul sa stranga fiare de prin gunoaie.Nuuu.Nu era de el.El fura capace de canal.Da da.Asta facea.Fura capace de canal pentru ca lumea sa cada in ele.Da.Era foarte satisfacut de indeletnicirea asta pe care si-o gasise.Da.Era mandru de el.Foarte mandru.Prea mandru chiar.Dar lui ii placea.Ii placea la nebunie.Sa faca pe nebunul bineinteles.Da.
   Pe Fat Frumos il dureau picioarele.Se aseza jos pe o piatra,isi numara banii din buzunar.Ii placeau banii.Tare ii mai placeau.Nu se satura sa-i numere.Il fascinau de-a dreptul.Ii placea si sunetul pe care il faceau atunci cand ii rasfoia.Da.Erau tare frumosi banii.Dar doar doar de ar fi mai multi.Asta isi dorea el acum.Sa-i inmulteasca.Zis si facut.Stia ca mai incolo,pe alee,cum dadea coltul,langa o crasma,era locul magic,taramul fagaduintei al cersetorilor.Ce credeti ca era acolo?Sa va spun eu?Pacanele.Daca nu ati auzit termenul atunci o sa vorbesc mai pe intelesul dumneavoastra.Aparate.Poker pe aparate.Da.Fat Frumos porni in graba spre locul stabilit.Ajunse la destinatie.Baga toti banii,isi pupa bine mainile,sa aiba noroc si indemanare si incepu.Rosu negru negru rosu rosu rosu negru rosu.Asta era combinatia secreta pe care o stia el.Si stia ca intotdeauna functioneaza.Intotdeauna.Fat Frumos ramase fara credite.Cum asa?El,Fat Frumos nu era in stare sa prinda o amarata de piramida la aparate?Fat Frumos era dezamagit.Era furios de-a dreptul.Scutura bine aparatul,poate poate ii va scuipa vreo doi lei,ii trase pe urma doua picioare cu ciuda si iesi afara.
   Fat Frumos era distrus.I se duse toata averea ce o agonisise.Da.Toata se duse pe apa sambetei.Toata.Ce ramanea de facut?Sa mai vanda niste capace de canale,ce altceva?Isi aduse aminte de unul asa mai laturalnic,unde nu prea umbla lumea sa-l vada cand il fura,asa,si va merge el acolo.Da.Asta va face.Cat de curand.Dar asta la noapte.Acum insa avea altceva important de facut.Oare ce credeti?Sa cerseasca bineinteles.Merse in centrul orasului in intersectie si incepu:
“Da si mie 3 lei.Da si mie 3 lei...Da si mie 3 lei.”
   Da.Pana se facu seara aduna 17 lei.Va dati seama?17 lei.Era o avere.Si asta o facu in decurs de cateva ore.Altii muncesc pe branci pentru banii astia.Dar el?El era jmecher.El era mai jmecher ca toti.El avea darul cersitului.Ce spun eu?Avea limba fermecata.Stia cum sa se tanguiasca,ce intonatie precisa sa foloseasca in voce in asa fel incat sa fie convingator si oamenii sa-i dea banii.Da.Acesta era Fat Frumos al nostru.Un virtuoz al cersitului.Da.
   Si cum spuneam era seara.Fat Frumos isi numara “prada” pe ziua respectiva.Ii numara cu un ranjet profund.Se excita numarand bani.Da.Mai mare orgasm ca si numararea banilor nu exista pentru el.Bun.
Dupa vreo jumatate de ora de numarat bani,Fat Frumos hotara ca e timpul sa mearga sa fure capacul de canal.Zis si facut.Fat Frumos ajunse la destinatie.Cu o ranga de fier,pe care o tinea ascunsa intr-un loc numai de el stiut,deschise capacul canalului.Dupa cum vedeti Fat Frumos al nostru mai avea si alte abilitati,pe langa cersit.El era un expert in desfacerea capacelor de canal.E o arta asta,desfacerea.Trebuie sa stii cum sa introduci ranga,cantitatea de forta pe care sa o distribui cand apesi,ca sa nu mai vorbim ca unele canale erau foarte bine sigilate.Dar pentru Fat Frumos nu exista sigiliu de canal pe care el sa nu-l poata desface.Nu exista.El era fara doar si poate maestrul maestrilor in deschiderea canalelor.Da.
   Fat Frumos lua in spate noua achizitie.Deci sa nu radem,da?Fat Frumos era un fortos.Putere ca a lui putini aveau.Spuneti-mi mie cine e in stare sa care in spate vreo cativa kilometri un capac de canal?Aveti idee cat de greu e?Si mai spunem de el,Fat Frumos ca nu munceste.Cum nu munceste?Munceste din greu saracul de el.Si banii pe care ii face sunt truditi cu sudoarea fruntii.Da da.Chiar si cand cerseste sunt truditi cu sudoarea fruntii.Aveti idee cat trebuie sa stea pe arsita?Sa nu mai vorbim pe frig.Aveti idee?Nu aveti.E grea viata de cersetor.Voi credeti ca aveti vieti grele.Dar ei?Nu stiti ce trebuie sa indure sa aiba si ei de o coaja de paine.E drept ca sunt ispititi si ei sa mearga la pacanele.Dar in rest?In rest e greu.Mai trebuie sa traga si ei o dusca din cand in cand sa poata supravietui,mai o tigara.Ce,voi nu faceti la fel?La fel faceti.Ca de nu beti sau nu fumati,tot beti cate o cafea.Tot va drogati,mai pe romaneste,ca altfel nu se poate.Viata asta e pur si simplu prea grea si voi nu aveti cum sa-i faceti fata,doar sunteti oameni,muritori,nu?
   Si daca nu e asa?Daca v-as spune ca nu e asa.Daca v-as spune ca sunteti nemuritori.Pot asta,nu?Doar suntem intr-o poveste si pot sa va spun orice.Doar e o poveste.Si am sa va spun ca sunteti minunati.Ca toti,fara exceptie,sunteti deosebiti,fiecare in felul sau.Ca nu trebuie sa munciti din zori si pana in seara.Ca nu trebuie sa platiti taxe.Nu sunteti obligati sa platiti taxe.Da.Nu aveti nevoie de nimic.Nu veti muri de foame ca are grija Dumnezeu de voi la fel cum are grija de pasarile cerului.Da.E frumos ce va spun eu aici,nu?E frumos.Totusi e ireal.Doar suntem intr-o poveste si intr-o poveste totul e fictiune.Totul e fantastic,ireal.Da.
   Dar sa ne intoarcem la eroul nostru de poveste pe nume Fat Frumos.Fat Frumos mergea cu un capac de canal in spate cand ce credeti ca se intampla?O patrula de politie,doi la numar,aparu la orizont.Erau cam la 50 de metri in fata lui.Strada era luminata.Il vazusera!Sigur fusese vazut.Ce sa faca?Ce sa faca?Sa arunce capacul cat colo si sa o ia la sanatoasa?Nu.Nu putea el sa abandoneze o asemenea comoara.Ce-o sa faca atunci?O sa se ascunda.Da.Asta va face.Se va ascunde.Se va ascunde cu tot cu capac dupa un tufis si va sta acolo in speranta ca patrula va trece si el nu va fi descoperit.Da.
   Fat Frumos statea dupa un tufis cu un capac de canal langa el si astepta rozandu-si unghiile,adica cu infrigurare mare,sa treaca patrula si el sa nu fie descoperit.Si ce credeti ca se intampla?Patrula trecu.Politaii nu-l spotasera.Trecura fara nici o problema.Planul sau diabolic functionase.Da.Mai statu acolo ascuns vreo cateva minute,sa fie sigur ca au disparut.Iesi pe urma tiptil,se uita in stanga si in dreapta.Nu era nimeni.Fat Frumos era fericit.Scapa basma curata si de data asta.Da.Isi lua capacul de canal in spinare si fluierand se indrepta spre al doilea loc strategic unde depozita capacul pana dimineata.Pe urma,istovit de atata munca,se puse la somn sub un copac,sub clar de luna.
   Se trezi.Brusc se trezi.Ce se intamplase?Cineva il lovea usor cu piciorul.Se uita in sus buimac si cine credeti ca aparu la orizont?Patrula de politie,cine altcineva.Alta bineinteles,nu cea de azinoapte.
“Actele la control!”
“Ce acte?Nu am acte?”
“Pai de ce nu ai?Nu vrei sa intri si tu in rand cu lumea,sa mergi la lucru,sa castigi un ban cinstit?”
“Nu domnule!Eu muncesc.Cinstit.”
“Cinstit,ai?Las ca stim noi cat de cinstit.Si ce muncesti tu?”
“Pai...”
“Nu cumva furi capace de canale,ca am vazut ca lipsesc cam multe in ultima vreme?”
“Nu domnule,nu.Eu nu fac asa ceva.Cum sa fac eu asa ceva...”
“Taci!Ca cu dintr-astia ca voi avem de lucru in fiecare zi.Ba spargeti un chiosc,ba furati capace de roti de la masini,oglinzi retrovizoare si tot felul de nazdravanii dintr-astea.De data asta te las,ca n-am nici o dovada,dar data viitoare...”
   Si cei doi politisti se indepartara.Fat Frumos respira usurat.Scapa si de data asta.Se spala pe fata intr-o balta,mai cauta intr-un cos de gunoi.Gasi o jumatate de banana si o treime de Coca Cola de jumate de litru.Le savura bucuros,pe urma se intoarse la al doilea loc secret,locul unde depozitase capacul de canal.Era in loc strategic.Centrul de depozitare a materialelor feroase era la doi pasi.Se uita in stanga si in dreapta si cand nu vazu pe nimeni,lua capacul in spunare si dus a fost.Intr-o clipita a intrat pe poarta depozitului.Il cunostea pe cel de acolo.Erau intelesi.Si ala de acolo era frate de al lui,tot tigan,tigan un pic mai evoluat,sef de depozit.Ma rog.Nu sef.Responsabil mai bine zis.El se credea sef oricum.Da.Si “seful” ii dadu banii pe capac.Fat Frumos iesind pe poarta depozitului iar numara bani.Nu erau prea multi,dar impreuna cu cei de ieri,erau iarasi o avere.Si ce credeti ca facu cu ei?Se duse iar la pacanele.Se ruga de data asta inainte:
“O zeu al pacanelelor,ajuta-ma sa castig astazi!Ajuta-ma sa castig astazi!”
   Zis si facut.Fat Frumos era iar la pacanele,credite avea destule,ce-i mai lipsea?Norocul.Bineinteles.Norocul,bata-l focul.El daca ar veni,atunci el,Fat Frumos din Ferentari,pentru ca actiunea se petrece in Bucuresti,unde altundeva,el ar deveni bogat si ar putea merge la Hollywood asa cum a visat dintotdeauna.Bine e drept ca el confunda Hollywoodul cu Las Vegasul,pentru ca nu era atat de cult.Dar oricum,el dorea sa ajunga in America,pentru ca acolo erau banii adevarati.DOLARII!!!Dorea sa tina dolari americani in mana lui.Si sa aiba multi multi multi de tot.Sa revenim.
   Fat Frumos era la pacanele.Fat Frumos prinde careu de asi.Fat Frumos prinde 4 culori consecutiv si mai are una pana la piramida.Fat Frumos ezita.Ce sa faca?Sa scoata banii sau sa intoarca si ultima carte?Mare dilema.Ce sa faca?Daca pierde?Iar va trebui sa mearga la cersit,iar va trebui sa caute capace de canal,ca erau cam pe terminate deja.Si nu-i placea.Munca asta istovitoare nu-i placea deloc.Dorea sa fie liber.Sa faca ce vrea.Sa se distreze in voie.Dar cu cine sa se distreze?Nu avea pe nimeni.Cu strainii?Gagici nu-i trebuiau ca era impotent.Suferise un accident cand fu mic.Cautand sarme de fier printre daramaturi se impiedeca si cazu cu coaiele intr-o sarma ascutita.Si de atunci nu i se mai scula altul.Da.Trista povestea asta a lui Fat Frumos.Dar parca povestile trebuiau sa fie mai vesele,nu?Povestile ar trebui sa-ti aduca bucurie si entuziasm,nu?Si noi am transformat povestea intr-o telenovela,unde toti sufera de la inceput si pana la sfarsit.Tragedie nu altceva.Dar in viata este si bucurie,nu?Si atunci ce credeti ca vom face?Il vom face pe Fat Frumos sa castige.Da.Fat Frumos a realizat imposibilul.A prins piramida la pacanele.Lucru aproape imposibil va garantez,pentru ca draciile alea asa sunt setate sa pierzi mai mult decat castigi,altfel cum sa iasa profitul,nu?Trisaza va spun.Din an in pasti mai poti castiga la ele.Asta daca zeul pacanelelor e cu tine,asa cum a fost astazi cu eroul nostru legendar Fat Frumos din Ferentari.
   Fat Frumos a castigat la pacanele!FAT FRUMOS A CASTIGAT LA PACANELE!Fat Frumos a castigat la pacanele!
   Asta a ramas in istorie,va garantez.E un eveniment mai important decat unirea tarilor romane,cu siguranta e.
   Fat Frumos isi scoase pretiosii bani.Fu tentat sa mai bage pentru ca acum se credea norocos,in forma cum se spune.Totusi se abtinuse.Rezista tentatiei.Rezista.Isi lua toti banii si merse intr-un loc ascuns,numai de el stiut,si incepu sa-i numere.Erau multi.De data asta erau chiar multi.Multi multi de tot.Nu erau dolari dar momentan erau buni si astia.Lacomia lui nu avea limite.Acum uitandu-se la ei isi imagina cum se transforma in dolari si cum se inmultesc.Cum se inmultesc atat de mult incat sa nu le mai stie de numar.Sa fie un ocean in care sa se scalde.Sa nu mai fie altceva decat bani.Totusi sa ne intoarcem la oile noastre.Statu ce statu Fat Frumos cu banii sai,ii mangaie ce-i mangaie,se mai culca cu ei.Pe urma ce hotara?Sa mearga la Las Vegas.Dar cum sa faca?Era departe.In America stia ca-i trebuie dolari.Ca sa aiba dolari trebuia sa schimbe leii.Asta si facu.La casele de schimb nu putea merge pentru ca nu avrea buletin.Asa ca ii schimba la un bisnitar dintr-asta ce sta pe ici pe colo si schimba valuta.Uneori prinzi mai bun cursul la ei.Dar si te risti.Da.
   Fat Frumos isi schimba banii.Acum avea dolari.Avea o mana plina de dolari.Marele sau vis era partial indeplinit.Bun.Ce sa faca acum?Cum sa ajunga in America?Auzise ca se merge cu vaporul acolo.Si cu avionul se putea dar nu avea cum.Numai daca se baga intr-o valiza si trecea de inspectie.Dar cine sa duca valiza la aeroport?El era singur.Nu avea pe nimeni.Era orfan si de tata si de mama de la 12 ani.De atunci se descurca singur cum putea.Fara nici un ajutor.Da.Asta era Fat Frumos al nostru.Un erou.Asta daca stiti cu adevarat ce inseamna erou.Credeti ca Napoleon o fost erou?A fost doar un ingamfat care a vrut sa cucereasca lumea.La fel ca si Hitler.Dar ei au ramas in istorie ca si oameni de seama,de la care avem ce invata.Ce sa invatam de la ei?Prostia?Pai numai un om prost ar putea gandi ca e in stare sa cucereasca lumea.El,un singur om,sa poata face asta.Cum?Convingandu-i pe altii sa i se alature in nebunia lui?Nu.Astia nu sunt oameni importanti!Oameni importanti sunt cei ca Iisus.Ce n-ati stiut ca Iisus a fost om?Te pomeni ca am savarsit o blasfemie.Pai si ce daca am savarsit?Ce,o sa ma arda arhiepiscopii pe rug?Nu!Au trecut acele vremuri.Acum e vremea libertatii!A venit vremea libertatii!DESTEAPTA-TE ROMANE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE si traieste-ti viata,asemeni lui Fat Frumos.N-ai nevoie de nimeni sa-ti spuna ce sa faci.Stii.Dar sa revenim la povestea noastra...
   Fat Frumos ajunse in portul Constanta.Da.Dolarii ii puse bine in san.Mai cersi pe traseu si avu suficienti sa ajunga in port.De acolo lua unul dintre vapoare,se furisa in interiorul sau.Stia ca merge in America,doar auzise ce se vorbea pe acolo.Avea urechile foarte ascutite.Ca de vulpe.Gasi un loc ferit in cala vaporului.Mai sterpeli mancare de pe unde apuca.Si asa,Fat Frumos al nostru,dupa un lung drum pe mare,ajunse in sfarsit pe taramul fagaduintelor numit America,sau mai precis Statele Unite ale Americii.Bun.
   Fat Frumos era in America.Acum mai avea o problema.Nu stia limba.Ca sa ajunga in Las Vegas trebuia sa intrebe.Dar cum?Cum sa faca?Fat Frumos se ruga.Se ruga arzator:
“Doamne al dolarilor,ajuta-ma sa ajung in Las Vegas.Ajuta-ma sa ajung in Las Vegas.”
   Dupa cum vedeti intre timp Fat Frumos se documenta.Nu era asa de prost pe cat parea.Afla ca locul cu pricina era Las Vegas,nu Hollywood.Da.Afla.Afla de pe un afis de film.De pe un afis de film.
   Sa revenim.Deci Fat Frumos se ruga arzator.Si cum se ruga el asa cine credeti ca trecu pe langa el?Paznicul.Aveau paznic in port.
“Hands up so I can see them!”adica pe romaneste “Mainile sus la vedere!”
“On the wall!Spread the legs!”adica “La perete!Departeaza picioareale!”
   Era bai.L-au prins.Si avea si o gramada de bani la el.O sa creada ca i-a furat.Cand ce credeti ca s-a intamplat?Paznicul catre el:
“Ce faci ma frate-miu ma?”
Fat Frumos surprins:
“Esti roman?”
“Ba bine ca nu.Ce faci aici?”
“Vreau sa ajung in Las Vegas.Dar de unde ai stiut ca-s roman?”
“Pai dupa eticheta de la tricou.Scrie “bumbac 100%”.”
“Ha ha ha.Ce noroc pe mine.Ha ha ha.”
“Si cum vrei sa ajungi in Las Vegas?”
“Pai nu stiu.Poate imi spui tu.”
“Hmm.Ar fi o cale.Ai bani?”
“Am.Am.”
“Bun.Pai atunci uite cum facem.Ma astepti pana imi gat tura.Pe urma vii la mine sa dormi si maine dimineata te pun pe autobuz pana in Las Vegas.Ok?”
“Ok.”
   Fat Frumos radia de bucurie.Pur si simplu nu-i venea sa creada.Toate ieseau conform planului.Toate mergeau struna,ca pe roate.
Toate iesira cum trebuie.Toate.
   Si asa facura.Fat Frumos dormi la noul sau prieten.Mihai il chema.Om bun Mihai asta,sufletist.Ca toti romanii de altfel.Da.Il ajuta neconditionat.Doar pentru bucuria de a-l ajuta.Fara interese.Fara.Facuse milostenie pentru ca asta stia ca e primita in Cer.Da.
   Fat Frumos cu bateriile incarcate,dupa ce se ospatase regeste la domnul Mihai,trase si o palinca de maramu’ sa-i mearga bine si sa fie vesel,era din nou la drum.Dupa ce-si lua ramas bun de la bunul sau prieten samaritean,puse capul pe geamul autobuzului si adormi.Fu iar o calatorie lunga dar ajunse cu bine la destinatie.Fu trezit de zgomotul de claxon.Erau in oras si era “traffic jam” adica blocaj de circulatie.Dupa vreo ora de mers mai mult pe loc,autobuzut ajunse la destinatie.Fat Frumos se dadu jos.Inspira profund.Se ineca profund pentru ca aerul era inecacios de la atata poluare.Tusi bine si o lua la dreapta.Nu stiu incotro sa mearga asa ca merse unde ii spuse instinctul,radarul interior,intuitia.Bun.Era intr-o intersectie si avea iar o problema.Pe urma isi aminti ca se afla in Las Vegas si trebuia sa ajunga la un casino.Acolo se joaca.Isi aminti cuvantul de pe afisul filmului si incepu sa intrebe pe unul pe altul.Americanii treceau pe langa el de parca n-ar fi existat.Toti erau ca roboti.Nici macar nu se uitau la el.Fat Frumos dezamagit se aseza pe o bordura.Era atat de aproape.Cum se poate ca totul se se sfarseasca aici?Se ambitiona.Trase aer in piept.Renunta la glasul mieros pe care il folosea la cersit si cu curaj spuse iar spre primul trecator:
“Casino?”
   In acel moment minunea se intampla.Omul se opri,se uita la el pe urma ii arata cu mana.Ii dadu si indicatii in engleza dar el bineinteles ca nu intelese nimic.Dar,dupa cum ii arata cu mana si cum ii explica,trebuia sa o ia tot inainte,pe urma la dreapta si pe urma iar la dreapta.
Fat Frumos cu un zambet pe fata ii multumi trecatorului.”Thank you” stia sa spuna.Nu era atat de prost.Pe urma se indrepta spre destinatie.
   In mai putin de o jumatate de ora ajunse.Se afla in fata marii sali unde spera sa faca milioanele de dolari mult visate.Si ce credeti ca s-a intamplat?Fat Frumos a fost jefuit.Exact inainte sa intre in paradis.O banda de trei golani opri in tromba cu o masina.Unul se cobora cu o bata de baseball si ii trase una zdravana in moalele capului.Altul il intoarse cu fata in sus si ii scoase banii greu agonisiti din san si dusi au fost cu ei.Fat Frumos se trezi dupa multa vreme.Zacu acolo indelung.Nimeni nu-l baga in seama.Arata ca un copil al strazii,ca un vagabond.Cine sa-l bage in seama.Daca arata ca si un om normal,civilizat,poate ar fi sunat cineva dupa o ambulanta.Asa...
   Fat Frumos zacea pe asfalt.Sangerarea din cap aproape se opri.Era norocos.Nu facu accident vascular.Creierul ii era intreg.Era constient acum.Se uita la mana plina de sange pe urma se uita la cer si spuse:
“Doamne,de ce a trebuit sa fac asta?Nu-mi era mie bine acasa in Romania,cu bani putini?Dar macar eram fericit.Ma descurcam.Ce mi-a trebuit sa vin aici printre straini?”
   Si planse amarnic.Si planse si planse.Intr-un final se opri.Se aseza pe o banca.Se intinse si adormi.Avuse un vis ciudat.Se facea ca era toamna tarziu.Frunzele erau vestede in pom si el se plimba pe alei descult si era fericit.Si era fericit.Isi spuse:
“Trebuie sa ma intorc in Romania.Cu orice pret.Acolo e tara mea si neamul meu cel romanesc.Acolo e totul!”
   Zis si facut.Dar totusi cum?Nu mai avea bani.Isi aminti de prietenul sau paznicul din port,Mihai.Dar cum sa ajunga la el?Cum.
Era departe.Tocmai in Las Vegas.Isi spuse:
“Asa cum am ajuns pana aici,la fel pot sa ma si intorc.”
   Si porni la drum.Se lua iarasi dupa radarul interior.Stia ca el nu greseste.Il va duce direct la prietenul sau.Si asa a si fost.Dupa cateva luni a ajuns la el.Pana acolo a dormit pe unde a putut,a mai scotocit prin gunoaie,cand a putut a furat.Cand nu,a rabdat.Si asa a ajuns la Mihai.Mihai il intampina din nou cu bratele deschise.Ii spuse:
“Ei,cum e?Ti-a trecut boala Las Vegasului?”
“De ce nu mi-ai spus?”
“Pai n-am avut cui.Erai orb.Erai orbit de vis.De visul de a avea multi bani.Mai multi decat ai.”
“Si ce e rau in a avea multi bani?”
“Pai e rau,daca nu esti pregatit pentru ei.”
“Nu inteleg.”
“O sa intelegi intr-o zi ca banii n-aduc fericirea.Stii proverbul,nu?Ca sa ai multi bani trebuie sa stii si cum sa-i tii in frau.Sunt ca niste cai naravasi.Acum ii ai,acum nu-i ai...”
   Se facu tacere.Amandoi stateau in port pe un damb,ascultau valurile oceanului si sunetul pescarusilor.Luna era deasupra lor,mareata,aproape plina.Stelele scanteiau de zor.
“E timpul sa mergem la culcare.”spuse Mihai.
“Hai,destul pe astazi.”
   Cei doi prieteni nedespartiti mersera la culcare.Ah!Dar eu nu va povestisem nimic despre Mihai.Mihai nu avea casa.Casa lui era natura.El dormea in natura.Acolo ii placea.Numai acolo.Ce sa se chinuie sa doarma intr-un pat incomfortabil cand pamantul cu iarba pe el era de ajuns.Chiar,ati dormit vreodata direct pe pamant sa vedeti cum e?Ia incercati si o sa vedeti cum va simtiti.Ca mai mare medic ca Mama Natura nu exista pe fata Pamantului,va spun eu.Da.Sa revenim.Deci Fat Frumos si Mihai dormeau sub clar de luna.Acum a venit momentul sa clarificam si o dilema referitoare la numele eroului povestii noastre.Pe el chiar il chema Fat Frumos.Asa l-au botezat parintii lui.Stiti ca tiganii isi dau tot felul de nume ciudate la copii cum ar fi Mercedesa sau Napoleon.Asa.Am clarificat si aceasta problema.
   Se facu ziua.Mihai ii spuse prietenului sau:
“Astazi nu mai merg la lucru.M-am saturat.Vreau sa fiu liber sa hoinaresc ca si tine.Vreau sa ma intorc impreuna cu tine in Romania.
Am ceva bani pusi deoparte.O sa ne descurcam.”
   Fat Frumos izbucni in lacrimi.Erau lacrimi de bucurie.Pe de o parte dobandise un prieten adevarat,pe de alta parte se intorcea in Romania,locul cel mai drag lui.Nu stia cum sa multumeasca cerului.Nu mai stia.Isi sterse lacrimile din ochi,isi imbratisa fratele si pe urma ii spuse:
“Dumnezeu e cu noi.”
   Sper ca pana acum v-ati dat seama ca nu exista nici un Harley Davidson zburator.Dar era frumos sa fie.O sa pomenim doar de el.El e un mit oricum.E un mit si intr-o poveste.Ar fi timpul sa revenim cu picioarele pe pamant,sa nu mai alergam dupa cai verzi pe pereti ca in piesa lui Smiley,sa ne adunam laolalta,si la propriu si la figurat si sa ne vedem de treburi.Sa uitam ca avem Basesti si alte feluri de feti frumosi pe la putere si sa ne apucam de ale nostre.Acuma n-o sa va spun eu ce aveti de facut.In primul rand ar fi bine sa va intoarceti in tara pentru ca pana acum cred ca v-ati dat seama ca nu umbla cainii cu covrigi in coada prin alte tari.Pe urma,ce-a vrea bunul Dumnezeu.
Stiti ca o putere bazata pe minciuna e sortita caderii.Asa ca asteptati rabdatori sa cada.Ca asta se va intampla.Nu disperati.Aveti rabdare ca va fi bine.Va fi bine.Mai departe scrie in carte.Fiti tari!Neamul romanesc e puternic.Atat am avut de zis.Stiu ca unora n-o sa placa ce scriu eu aici.Dar nici nu trebuie.Am scris o poveste.Nimic mai mult.
Ha ha ha.Rade mai,rade mai romane mai!Rade!Ca e bine.Mai bine cu rau decat fara de rau.Stiti cum e proverbul.Vom trece peste asta.Vom trece cu bine ca de obicei.Si in rest vom mai vedea.Uita-te numai in inima ta!Acolo vei gasi totul.Si asemeni lui Fat Frumos,te vei descurca.Te vei descurca iti spun.No pa si la buna vedere.
   Pam pam.

Haplea si sarmalele fermecate

Haplea si sarmalele fermecate

   A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi nu s-ar povesti,un caracter legendar numit Haplea.Si Haplea al nostru era tare zgarcit.Strangea ce strangea si la nimeni nu dadea.Haplea.Chiar asa il chema.Haplea si atat.Pentru ca atat era.Un om fara scrupule.Un om care isi imagina ca totul i se cuvine.Dar am luat-o prea tare.Hai sa paginam putin acest personaj.
   Haplea nu era nimeni altul decat conducatorul Romaniei.Nu cel actual.Nu e nici o referire la caracterul Basescu.Ati vrea voi dar nu e.
Nu.E un caracter fictiv,inventat,dintr-o poveste.Orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare.Da.
   Deci Haplea era conducator de tara.Ajunse acolo bineinteles prin campanie electorala,prin vot legitim bineinteles.Odata instaurat la putere,si-a capatat ranjetul caracteristic si a inceput sa conduca ca orice conducator.A propus legi.A propus legi de genul:taie de la sarac si da la bogat.Asta era deviza tuturor legilor care le-a dat.Si asta s-a si intamplat in tara.Unii s-au imbogatit si restul au saracit.Da.Frumoasa lege.Buna de pus in rama si admirat.S-a facut dreptate.Saracii au primit ce au meritat si bogatii la fel.Nu avem nimic de comentat.Peste tot in lume e la fel.La noi in tara de ce ar fi altfel?Nu?
   Bun.Si Haplea era fericit.Toate ii mergeau struna.Facea bai de multime ca si Basescu,flutura mana,ranjea cat il tinea gura si ce sa mai spunem?Era multumit.Isi atinsese scopul.Acum tot ce ramanea era sa nu-l piarda.Odata instaurat la putere,sa o tina cu orice pret.Cat va trai daca se poate.Da.
   Haplea avuse o cariera politica foarte interesanta.Fusese oier in tineretile sale.Da.Cioban la oi.Asta a fost Haplea al nostru.Statea toata ziua cu oile,privea in zare orizontul,admira munti si vai,asculta linistea,zumzetul albinelor,ciripitul pasarilor si behaitul oilor bineinteles.Era priceput la asta.Impreuna cu fratele lui obisnuiau sa faca cas bun pe care il vindeau in piata la un pret decent ca sa isi faca si ei un trai mai bun.Visau si ei la lucruri mai importante.El,Haplea,vedea ce case aveau consatenii sai si comparand cu coliba in care statea,pentru ca era ca o coliba,un bordei mai bine zis,o casa de lut acoperita cu paie.Da.Acesta ii era adapostul.Fara covoare.Nici macar podele nu avea pe jos,doar lut gol.Se incalzea la o soba dintr-aia de metal cum era pe vremuri,spori ii zicea la tara,la bunici,acolo unde am copilarit.In fine.Cam astea erau conditiile in care traia Haplea pe atunci.Parintii ii murisera amandoi.Era doar el cu fratele sau,traind din greu.Dar avea vise mari.Visa de pe atunci sa ajunga departe.Se uita la casele din vale si-si spunea:”O sa am una mai mare si mai frumoasa decat oricare dintre ele.O sa ajung mai mare ca primarul.Si toata lumea se va uita la mine cu ciuda.”
   Asa gandea Haplea al nostru in tineretile sale.Totusi cum a facut de a ajuns din cioban la oi presedinte al Romaniei?Cum?Pare incredibil.Incredibil dar adevarat lol.Pai am sa va spun pe indelete.Numai rabdare sa aveti.Sunteti gata?Sa-i dam bice.
   O vreme au vandut cas.Aveau cat sa-si mai cumpere cate o paine.Dar ce s-a gandit Haplea intre timp?Hai sa ne extindem afacerea.Acestia ar fi termenii actuali.El spuse altfel,acelasi lucru de fapt dar cu alte cuvinte:”Ne trebe mai multe oi.Daca avem mai multe oi,facem mai mult cas.Daca avem mai mult cas,facem mai multi bani.Si daca avem mai multi bani,o ducem mai bine si iesim din rahatu’ asta in care stam.”Zis si facut.Au inmultit oile.Va dati seama ca asta nu se intampla peste noapte.Dar Haplea avea rabdare.Motivat de inaltatorul tel pe care si-l propuse,ajunse in scurt timp sa detina 260 de oi.Mai angaja vreo doi oameni ca sa faca fata.Productia era mare.Facea si cas si urda,de buna calitatea,totul BIO,chiar incheiase un contract cu un furnizor.Produsele i se vindeau in mai multe magazine din zona,asta fiind in cel mai apropiat oras de langa comuna in care locuia.
   Deci Haplea ajunse deja mare afacerist.Banii ii curgeau garla.Nu era prost Haplea asta al nostru.Facuse opt clase.Avuse noroc cu mama lui ca insista,aproape il obliga sa le faca.Ii spuse si vorbele astea inca ii rasunau in urechi:”Fa scoala,nu fi prost.Ca daca esti destept,nimeni nu te mai calca in picioare.”Bun.Deci Haplea era bogat acum.Avea de toate.Isi facu si vila cu piscina.Avea Mercedes in garaj.Ce mai urma?Sa fie celebru,important.Dar pentru asta intai trebuia sa devina destept.Si ce credeti ca facu?La 22 de ani,ca atat ajunse sa aiba,merse la liceu.Da.Facu liceul.Pe urma facultate de drept.Si nu se opri aici.Mai facu si psihologie.Bun.Avea de toate acum.Era pregatit sa infrunte lumea.S-o cucereasca mai precis.Lumea era a lui,ce mai.Bani avea garla.Intre timp se reprofila.Afacerea cu oi nu mai era suficient de profitabila.Investi in cherestea.Da.Avea depozite de cherestea.Stiti ce e cheresteaua?Scanduri.Scanduri in diferite forme si marimi in functie de intrebuintarea care urmeaza s-o aiba.Dar stiti ce e o scandura,nu?Daca nu stiti va spun.Scandura e o bucata de lemn obtinuta prin taierea copacilor,felii de copaci cum ar veni.Un copac n-o sa va intreb ce e ca probabil stiti.Sigur stiti?Un copac e un element de decor cu frunze verzi care uneori face flori si fructe si atat.Atat?Numai atat.O sa completez eu pentru ca e cu siguranta incomplet.Un copac e o fiinta vie,asemeni tuturor fiintelor vii de pe acest pamant,asemeni oamenilor.Copacii produc oxigen fara de care n-am trai.Copacii ne vindeca.Daca stam langa un copac ne umple cu energie.Copacii sunt frumosi.Sunt frumosi si verzi,si infloriti,si plini de fructe.Si inzapeziti iarna sunt frumosi.Ei intotdeauna sunt frumosi.Copacii aduc albine si diverse alte insecte atunci cand sunt infloriti.Copacii ne aduc pasarele care ne ciripesc si ne incanta cu trilul lor si ne bucura,ne bucura atat de mult daca le dam atentie si ne luam gandul de la problemele noastre cotidiene.
   Dar sa revenim la povestea noastra.Haplea avea depozite de cherestea.Defrisa copacii la greu.Ii si placea asta.De multe ori mergea cu oamenii din echipa sa priveasca cum taie padurea cu drujba.Ii placea scartaitul care il scoteau in momentul in carea se prabuseau.
Pe urma ii mai placea sa priveasca tercula cum ii taie in fasii fasii,in scanduri.Ii placea.Dar oare de ce ii placeau lui astfel de lucruri?Nu era cumva un sadic?"Cum sa fie,o sa ziceti.Doar erau copaci.”Da.Exact asa a zis si unul din filmul Avatar.”It’s just a fucking tree!”Si o sa traduc exact pe romaneste,fara beepuri si traduceri pentru copii.
“E doar un copac futut!”Si o sa repet cu litere mari sa vad daca va place:”E DOAR UN COPAC FUTUT!”Si daca ati simtit satisfactia lui Haplea atunci puteti da mana cu el,pentru ca inseamna ca sunteti niste insensibili,niste razgaiati,niste criminali,pentru ca asta e cuvantul.Adica omori mana care te hraneste.In cate minute mori daca n-ai aer?In putine.Iti spun.Atunci de ce tai copaci,hmm?Spune-mi!Ia nu mai taia.”Ah,o sa spui.Dar nu sunt taietor de lemne.”Dar ce iesti?
Ziarul ti-l cumperi?Cati copaci sunt taiati pentru ca tu sa-ti citesti mizeriile de stiri?Cati?Ai mobila in casa?Aia din ce-i facuta?Nu din copaci?Parchet ai?Usi ai?Hmm?Dar o sa zici:”Dar de toate astea am nevoie ca sa supravietuiesc.Unde vrei sa ma duc sa stau.In padure?”Ai vazut ca stii?Acolo e locul tau.De ce sa stai intre bucati de lemn,daca lemn iti trebuie?Stai intre copaci intregi.Ce e asa de greu de priceput?”Si acoperis,de unde?”Gasesti.Da.Am luat-o iar pe aratura rau de tot.O sa ma credeti nebun de legat.Dar oare sunt?Oare nu noi toti oamenii suntem nebuni prin tot ceea ce facem?Nu e logic oameni buni.Nu e logic.Nu e logic.Nu e logic sa te stergi la cur,pentru ca si hartia igienica e tot din copaci facuta,nu e logic sa te stergi la cur cu ce iti da viata.Pentru ca ti-am spus si o repet.Fara copaci nu poti trai.Mori.MORI iti spun.Si mori repede.Si nu murim numai noi.Toate animalele si plantele mor.E un lant trofic.Unul fara altul nu se poate.Va spun.Daca mor toti copacii de pe acest pamant,totul moare.Nu ne mai salveaza stiinta,nimic.Ce o sa inventeze?Copaci artificiali care produc oxigen?Oameni buni.Hai sa-i salvam pe astia care ii avem,nu sa inventam altii.Pentru ca aia de i-om inventa n-or fi la fel de buni,pentru ca or fi inventati de minti omenesti,iar astia care ii avem sunt inventati de Dumnezeu.Ati vazut unde am ajuns?Ignoranta noastra a atins cote maxime.Maxime va spun.Daca nu facem ceva rapid s-a dus.Totul s-a dus pe apa sambetei.Salvati planeta oameni buni,ca fara ea sunteti morti!
   Dar sa continuam povestea noastra.Inca vorbim de trecutul lui Haplea.Haplea taia copaci la greu ca sa faca profit.Nu mai era satisfacut de vila pe care o avea la ei in comuna.Dorea sa-si faca una mai mare si mai luxoasa.Si isi mai dorea o masina.Un Lamborghini de data asta.
   Dar sa lasam noi hobbyurile eroului nostru si sa vedem cum a ajuns el presedinte de stat.Deci,pe plan financiar era implinit.Acum dorea o cariera politica.Bani avea.Acum ii trebuia putere.Putere de a influenta lumea.Da.Ce a facut?S-a folosit de un altul ca sa intre intr-un partid.A dat spaga la greu.Si a ajuns deputat.A intrat si in parlament si de acolo direct la presedentie.Ce sa se mai complice ca prim ministru?Da.Stia toate jmecheriile electorale.Facuse o campanie violenta.Spala creieri la greu prin mesajele sale.Era reincarnarea lui Hitler,ce mai incoace incolo.Da.Alegerile le-a fraudat.A stiut cum sa obtina exact cate voturi avea nevoie.S-a folosit de prostime.A umblat prin sate si le-a dat faina si votca ca sa-l voteze.S-a pus bine cu tiganii.Si asa a castigat.Acum ca era acolo in top,nu mai ramanea decat sa se mentina.Si asta cat mai mult posibil.Deci Haplea isi implinise toate poftele.Acum se scalda,isi colecta laurii gloriei,prin bai de multime,prin ovatii si scandari.Da.Oamenii il iubeau.Si el era fericit.Oare?Nu era.Desi ranjea tot timpul,nu era multumit.Dorea mai mult.Dar ce mai putea avea?Mai era ceva mai sus?Poate sa fie conducatorul lumii.Dar asta nu se putea obtine decat prin razboi.
Si Romania nu era capabila de asa ceva.Armata era varza.Toate vechiturile,toate chestiile depasite tehnologic,toate fiarele vechi ale strainilor in domeniul militar,toate au ajuns in dotarea armatei romane.Toate.El era constient de asta.Totusi cum ar putea?Isi dorea cu ardoare o putere mai mare decat o detinea acum.
   Incepeau sa fie plicticoase baile de multime.Nu-l mai satisfaceau.Ce sa faca?Ce sa faca?Si aici intervine povestitorul.Ar putea sa se opreasca.Ar putea sa realizeze ca setea asta nestavilita de orice fel ar fi ea nu duce nicaieri.Aduce doar distrugere si suferinta.Atat.
   Dar totusi nu putea.Cum sa renunte el la tot ce a cladit cu atata truda in decursul anilor?Numai el stie cat cas a trebuit sa faca de la nenorocitele alea de oi ca sa ajunga unde a ajuns.Ar putea sa se retraga.Sa se retraga pe o insula.Sa cumpere o insula.Sa-si gaseasca vreun fotomodel cu care sa se mute acolo,sa faca vreo cativa copii si sa traiasca asa fara griji pana la adanci batraneti.Dar nu.Spuse “nu” la toate astea.Nu putea renunta la glorie.Ii placea sa fie o personalitate,sa fie admirat de o intreaga tara pentru realizarile sale personale bineinteles.Realizari pe plan politic nu se putea lauda.In afara de faptul ca a marit datoriile Romaniei fata de alte state si ca a micsorat nivelul de trai,adica cum am mai spus,a luat de la sarac si a dat la bogat,nu se putea lauda cu nimic.A “dezvoltat” turismul Romaniei asta pentru ca a adus vedete in tara de peste hotare,vedete de toate tipurile si felurile.Dar doar le-a adus.In turism n-a investit nimic.Din contra,a mai taiat din fondurile alocate.Da.
   Dar,iarasi dar,in ciuda tuturor acestor fapte era inca presedintele emerit al Romaniei.Inca aclamat.Da.Incep sa ma scarbesc.Tot ce scriu incepe sa ma scarbeasca.Am un dezgust.Oare de ce?Oare de ce?
   Da.Continuam.Haplea dorea controlul lumii,cu orice pret.Era sigur ca asta il va satisface pe deplin.Daca va ajunge cel mai important om de pe planeta,sigur se va simti mai bine,sigur va fi fericit.V-am pomenit oare de problemele sale de sanatate?Nu v-am pomenit.Era secret de stat va dati seama.Nimeni nu trebuia sa stie.Haplea era alcoolic.Acuma o sa ziceti ca prea seamana cu povestile despre Basescu.Si ce-i ca seamana?Ce,n-are voie sa semene?Sa continuam.
   Haplea bea pe ascuns.De fapt tot timpul avea o sticluta cu wiskey,in buzunarul interior al costumului sau Armani.Cand nu-l vedea nimeni,tragea cate o dusca.Numai wiskey bea,ca americanii.Ceee palinca sau vin sau alte chestii romanesti.Wiskey,doar atat.Din import,nu facut la noi,ca asta stia ca nu e de calitatea,ca si Coca Cola si alte magarii din strainatate care acum se fabrica la noi.Wiskey american,direct de la sursa.Da.
   Dar n-am clarificat inca cum e cu problemele sale de sanatate.Avea ciroza,cancer la ficat,in stadiu avansat.Da.Urma sa fie operat de urgenta in strainatate.Mai amanase putin pentru ca ii era frica de bisturiu.De fapt ii era frica de moarte.Se temea sa nu moara neimplinit.Veni si vremea in care isi lua inima in dinti si fu transportat cu elicopterul personal,avea si avion,dar prefera elicopterul pentru ca mergea mai incet.Avea si o problema cu inaltimea,nu numai cu viteaza,ii era frica de inaltimi.Era si claustrofob,adica ii era frica de intuneric.Ii mai era frica de serpi si paianjeni.Ah,si soareci,am uitat.Deci Haplea asta al nostru era de fapt un mare fricos.Si,o sa ziceti,cum,un om atat de fricos,un om de nimic de fapt,pentru ca numai asa il poti numi pe un om la care ii e frica si de umbra lui,cum un astfel de om a ajuns presedintele Romaniei?Cum?Sincer nu stiu.O fi soarta,destinul...Asa a vrut Dumnezeu.
Asa a vrut Dumnezeu.
   Dar cine e Dumnezeu?Hai ca va iau tare de tot acuma.Scot si untul din voi daca trebuie.Numai sa-mi spuneti.CINE E DUMNEZEU?Cine?O fi ala de-a murit pe cruce?Pai a murit.Ah.A si inviat.Bun.Si acum unde e?In Cer?Dar ce face acolo sus in cer?Se uita la noi?Pai se uita.Se uita si se minuneaza.Se uita si se minuneaza de cat de prosti suntem.Pentru ca suntem prosti.Suntem prosti gramada.De cand a plecat Ceausescu dintre noi ne prostim tot mai mult.Ne prostim pe zi ce trece.Si la straini le place asta.Zic:”Ia ce prosti.Hai sa profitam de ei.Ha ha.”Da.Si jumulesc si pielea de pe noi.Si aici o sa citez pe un fost coleg de liceu al meu care a spus in felul urmator:
“La noi romanii ni se serveste cacat pe tava si noi bucurosi il mancam si pe urma mai cerem o portie.”Da.Si la spusele lui o sa mai adaug eu.”Cacatul e pe bani.”Cacatul e pe bani si e pe la toate colturile si in toate magazinele.Atata doar ca e ambalat frumos.Da.Noi vedem o cutie de suc pe care sunt potocale sau mai stiu eu ce si cand te uiti la compozitie daca vezi 3% fruct e bine.Pai oameni buni cat e 3%?E aproape zero.Restul oare ce-i?Apa?Ar fi bine sa fie apa.Ar fi mai sanatos.Si asta e valabil la toate produsele.Painea neagra e facuta din citez “faina neagra de grau”.Pai cum e asta?Faina neagra de grau.Pai va spun eu.E faina alba colorata in negru.No.Doamne fereste.Ce sa fac?Ce sa fac sa pun in miscare rotitele alea pe care le aveti in cap?Sa stiti ca nu e o insulta sa va spun ca sunteti prosti.Nu e insulta.E adevarul.Si adevarul doare.Probabil si acuma sunteti revoltati ca v-am facut prosti.Adevarul supara pe om,oameni buni.Acceptati-l.Suportati-l.Si faceti ceva in privinta lui.Acuma nu va spun eu sa mergeti sa faceti scoli inalte ca Haplea al nostru.Nu.Va spun sa incercati macar sa fiti constienti de ceea ce faceti.Incepeti prin a vedea ce cumparati.Nu va mai luati dupa ambalajul frumos.Uitati-va ce contine.Ca ochi aveti.Si creier aveti sa decideti ce va trebuie si ce nu.Nu sariti un doi ca “ia uita,aia e la oferta,aia e la reducere”.Nu.Aia e pe cale sa expire si aia trebuie acum sa se vanda ca e prea mult in stoc.Ati vazut cum se invart lucrurile de fapt?Exact ca si rotitele din capul vostru.Pentru ca acum se invart.Le-am activat eu.Problema care ramane e cum le tii mereu active.Pentru ca jmecherii astia stiu o gramada de chestii ca sa te prosteasca la loc.
   Primul lucru la ordinea zilei:NU TE MAI UITA ATAT LA TELEVIZOR.Daca n-ai stiut iti spun eu acuma.Televizorul te prosteste.Iti opreste rotitele.Ti le face lente.Tot mai lente.Pana ajungi zombi,asta daca stii ce e un zombi,un cadavru ambulant.Da.De ce crezi ca fac batranii Alzheimer?Pentru ca se uita prea mult la televizor.Unii o sa zica “pai eu nu ma uit la televizor”.Bun.Nu te uiti.Dar citesti?Citeste.Eu de ce scriu.Pentru ca scrisul,pentru voi cititul dezvolta gandirea.Dezvolta gandirea oameni buni.Stiti piesa de la Parazitii “Instigare la cultura”?Daca n-o stiti atunci ascultati-o si bagati bine la cap.Cititul dezvolta gandirea,gandirea logica.Si daca ai gandire logica nimeni nu te mai poate prosti.Eu acum incerc aproape imposibilul.Voi,citind aceste randuri de pe calculator,care la randul lui asta face,prosteste oameni ca televizorul,citind aceste randuri sa va treziti,sa ve treziti la realitate.Pentru ca sunteti hipnotizati din toate partile si voi nu stiti ce e baiu.Aveti o vaga impresie ca ceva nu e in regula in ceea ce faceti dar voi tot faceti.Tot faceti.Si faceti ce vor altii,ca Haplea al nostru,nu ce vreti voi.Da.
   Am facut o incursiune profunda in realitate dar sa ne aducem aminte ca suntem intr-o poveste,poate sa o si finalizam.
   Dar,intrebare,oare dupa ce ati citit ce e mai sus,va mai arde de povesti?Hmm?V-ati dat seama ca traiti cu povesti de multa vreme,de atata vreme incat nu mai distingeti care e realitatea?Nu mai distingeti.Si calculatorul asta pe care scriu ma zapaceste de cap de nu mai pot dar eu continui.Continui pentru ca sper ca v-am trezit atentia.Ati inteles ca nu e de gluma.Asta daca doriti sa traiti si voi civilizat,adica sa nu va mai lasati influentati din stanga si din dreapta.Sa faceti ce doriti.Sa va dati jos de pe voi lanturile in care v-ati bagat singuri,de buna voie.Nu vi le-a pus nimeni.Voi ati dorit toate astea.Voi.Si le-ati avut.Ceausescu ne-a ferit de multe dar noi nu am ascultat.Noi am vrut Occident.Si l-am dat jos.Si Occidentul(initial am scris accidentul lol si se potriveste,ca e un accident ce ni s-a intamplat si ni se intampla) a venit la noi.Si noi n-am fost pregatiti pentru el pentru ca noi am fost ca niste copii si aia au fost oameni maturi.Au intrat la noi cum a intrat Columb in America.Si ei ne-au laut tot.Tot.Si noi le-am dat de bunavoie zambind.Asa au facut si amerindienii.Si acum sunt pe cale de disparitie.Acum va intreb la modul cel mai serios:

   Vreti sa fiti pe cale de disparitie?
   Vreti ca poporul roman sa se piarda?

   Pentru ca asta se intampla.Asta se intampla.Ne pierdem.Ne pierdem incet incet identitatea nationala.Nu mai avem produse romanesti,sau care mai sunt au ajuns si ele pe cale de disparitie.
   Ce e de facut?Sa ne intoarcem la origini,fratilor!Sa salvam ce a mai ramas.Taranul roman,el,mai precis intelepciunea lui e singurul lucru care ne mai poate salva.Nu pseudotaranul de acum,ala de viseaza doar avere si fala ca Haplea,taranul ala din vechime,ala de zicea ”codru-i frate cu romanu”,ala e salvarea noastra.Sa ne intoarcem la cultura nostra veche,sa ne regasim radacinile dacice.Sa mai salvam ce e sfant pana putem.Asta daca vrem.Daca nu,ne vom stinge,vom disparea.Nu ne va omora nimeni,pentru ca acum nu se mai procedeaza asa.Nu te mai omoara.Profita de pe tine.Cat timp esti folositor te tin.Pana cand mai e aur in muntii nostrii,vor fi si straini la noi.Pe urma,dupa ce ne vor jefui bine,dupa ce ne vor lua tot,vor pleca,si ne vor lasa sa murim de foame ca tarile africane.Da.
   Dar eu zic ca suntem mai buni de atat.Suntem un popor destept.Sunt pline companiile americane de minti romanesti.Tot nu pricepeti?Ei sunt prosti.Noi suntem destepti.Noi cunoastem,valorile,adevarul.Ei trebuie sa se ia dupa noi nu noi dupa ei.Ati inteles?Eu sper ca da.Pentru ca aici inchei.
   Da da da.Iar v-am prostit.Ca asta am facut.V-am prostit cu reclama pe Youtube.V-am prostit cu ce ati vazut acolo.V-am prostit si cu sarmalele fermecate pentru ca nu exista in povestea noastra.Exista in realitate.Si in realitate chiar sunt fermecate pentru ca vin din vechime,de la daci.Asa ca faceti bine si mancati sarmale nu toate prostiile de la McDonald’s.Si ciorba de perisoare,asta ca sa completez povestea anterioara cu Scufita Rosie.
   Asa.Si dupa ce va veti recapata identitatea nationala,daca nu stiti cum mai ascultati un “Desteapta-te,romane!” din cand in cand si acultati pe Sava Negrean Brudascu si Furdui Iancu,asta ca sa va mai insufle din spiritul de roman,ca l-ati uitat,asa,si dupa ce va veti recapata identitatea nationala pe care ati pierdut-o,si cu asta v-au cucerit strainii.Au inlocuit tot ce e romanesc cu a lor.Si ce a iesit?O varza.O varza a iesit.Asta e Romania acum.O mare varza.Exact ca in piesa “Varza” de la Vita de vie.Da.Si varza e si in capul vostru,va asigur.Si iarasi repet:

   DUPA CE VA VETI RECAPATA IDENTITATEA NATIONALA

pe urma mai povestim.Bine?Pana atunci la buna vedere.Va tuc pe toti si va iubesc.Ca toti sunteti romanii mei.Voi inca nu stiti cine sunt eu.
Dar nici nu e bine sa stiti.Inca.
   Dar ce s-a intamplat cu eroul nostru Haplea?A ajuns el conducatorul suprem al lumii?Nu.Era prea mult pentru el.A murit pe masa de operatie,asta pentru ca ii fusese frica sa nu moara pe masa de operatie.Si stiti cum e proverbul:De ce fugi in spate duci.Fugi de moarte deci mori si asa mai departe.Sa nu fiti suparati pe mine ca v-am facut prosti.Sa nu fiti.Mergeti numai in natura si o sa va reveniti.Padurile de brazi fac minuni.Pentru plamani si creier.Mai ales pentru creier.Mai ales pentru creier.
   Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.Toate povestile de pana acum au avut 11 pagini.Asta are inca 10.Oare mai am ceva de adaugat?Voi ceziceti?Ar mai fi ceva de adaugat.Ma doare in mijlocul fruntii de la calculatorul asta.Sa ma opresc?Sa nu ma opresc?Ce sa fac.O sa ma opresc si o sa fac o pauza da.Am nevoie de o pauza.Ca si voi de altfel.Aveti nevoie de o pauza sa iesiti din toata nebunia asta in care ati intrat.Sa va reculegeti un pic.Si pe urma,cu forte noi,sa decideti ce e bine pentru voi si pentru ceilalti.Viitorul acestei tari e in mainile voastre.N-o lasati sa moara pentru ca odata cu ea veti muri si voi.Daca va mai curge in vine sange de roman,atunci faceti ce e bine.

ROMANI DIN TOATE COLTURILE PLANETEI UNITI-VA!

E nevoie de voi.Pentru ca fara voi planeta asta moare.Romania e inima acestei planete.Si fara inima,moare si planeta.Acum stiti de ce sunteti atat de importanti.Asa ca luptati!Nu cu sabia.Fara violenta.Lupatati cu mintea si cu inima.Cu inima in primul rand.Aceeasi inima bate in toti romanii.Si cu ajutorul lui Dumnezeu,va bate in pieptul tuturor oamenilor de pe Pamant.Suntem buni.Suntem buni la suflet.Asta trebuie sa invete toti oamenii de la noi.Asta trebuie sa invete.Si daca vor invata va fi bine.Planeta asta isi va reveni si umanitatea va fi salvata.O sa ziceti ca am mers un pic prea departe.Eu zic ca nu.Sunt un vizionar,am mai spus-o,si asta vad.O lume unita in pace si armonie.Si asta se poate intampla doar prin iubire.Sa ne iubim unii pe altii asa cum Iisus,fratele nostru,ne-a spus.La biserica Densusi in Hateg este o pictura in care Iisus Cristos e in ie,in ie romaneasca.Asta ar trebui sa va spuna ceva.Eu doar atat mai vreau sa adaug:

   Romani,iubiti-va!

   Si totul va fi bine.Pam pam.